Constient

Constient

Probabil cea mai provocatoare si mai raspandita sursa de probleme din intreaga filosofie. Propriul nostru constient pare sa fie cel mai important fapt cu care ne confruntam, desi este aproape imposibil sa spunem ce este constientul.

Este constientul meu la fel ca al tau? Este constientul nostru la fel ca al animalelor? Pot masinile sa aiba constient?

Este posibil un constient separat de corp?

Oricare ar fi procesele neuronale complexe ce se desfasoara in culise, constientul meu este cel care ofera scena pe care experientele

si gandurile mele au existenta lor, si unde sunt percepute dorintele mele si sunt formate intentiile mele.

Dar atunci cum pot eu sa concep "eul" sau "sinele" care este spectator in acest teatru?

Una dintre dificultatile gandirii despre constient consta in aceea ca problemele nu par a fi stiintifice. Leibniz observa ca, daca am putea

construi o masina care sa gandeasca si sa simta, si am mari-o la dimensiunea unei mori, pentru a putea sa-i examinam partile in

functiune, totusi nu am gasi constienta (Monadologia, par. 17).

Leibniz tragea concluzia potrivit careia "constientul" sta in subiectele simple, nu in cele complexe.

Chiar daca suntem convinsi ca constientul provine oarecum din complexitatea creierului, nu ne putem da seama cum se petrece

aceasta si de ce se petrece asa cum se petrece.

Natura experientei constiente a fost cel mai mare obstacol individual pentru fizicalism, behaviorism si "functionalism in filosofia mintii";

toate acestea sunt conceptii care, potrivit oponentilor lor, pot fi crezute doar simuland anestezia permanenta.

Multi flosofi sunt insa convinsi ca putem dezbina si cuceri; putem progresa descompunand subiectul in diferite abilitati si recunoscand

ca, decat sa ne gandim, mai curand, la un sine sau la un observator unic, am face mai bine sa ne gandim la un vartej relativ nedirectionat

al activitatii cerebrale, fara nici o scena interioara, fara lumini interioare si, mai presus de orice, fara spectator interior.