Botezul. Altfel spus

Cuando el sabio señala la luna, el necio mira el dedo (proverbio oriental) / Cand invatatul ii arata Luna, tontul ii priveste degetul (proverb oriental) .

De la incapacitatea omenirii de a discerne sensul acestei "cufundari/scufundari" intrata iata atat de adanc in toata constiinta umana ca nu se stie cum s-ar putea scoate, a pornit o greseala atat de enorma ca nici nu incape in cuvinte (si nu doar in cuvinte ci nici macar in tot ce este ... "gandire").

Ce ... s-a intamplat.

Pentru ca cineva care intelege sensul conceptului "cunoastere" sa ii poata descrie altcuiva ce inseamna asta, iar acela sa si inteleaga ceva cel mai bun exemplu este ... indispensabila "apa" (dar in acest caz nu pentru indispensabilitatea nutritivitatii ei) ci ... ca "volum de apa", ca "fiinta" / sau, ca "lucru fiintabil", existent, concret).

Oamenii il cauta pe Dumnezeu, nu de azi de ieri ci de cand "homo" a evoluat la a fi "homo sapiens" ("ultima formă de adaptare biologică a ființei umane la mediu, forma care a adus aceasta fiinta la capacitatea de a concepe, transmite și de a învăța concepte pe deplin abstracte").

Din pacate nu e suficient ca il cauta, pentru ca au patit precum spune acest proverb oriental pe care l-am pus in titlu: Isus li l-a aratat oamenilor pe Dumnezeu, dar oamenii in loc sa vada ceea ce le arata ("obiectul indicat") ii priveau degetul (mijlocul folosit pentru "a indica").

Eu am tot spus prin postarile mele pe diferite "canale" ca, desi Dumnezeu ne atinge corneea ochiului in oricare din momentele trairii noastre deschidem ochiul, noi oamenii nu reusim sa-l discernem, neiesind din situatia celui care nu poate vedea padurea din cauza copacilor.

Si ... atunci, pentru ca sa inteleaga (prin analogie), ca sa devina "palpabil" ... a-palpabilul, cea mai aproape, mai clarificanta si mai "nedaunatoare scopului propus" este ... apa (de fapt "volumul de apa").

Ce se intampla:

Mediul nostru (al conceptului "om") natural de respiratie nu mai este (asa cum conceptului "peste" ii este), de milioane de ani apa, ci aerul. Dar noi suntem atat de familiarizati cu propriul nostru mediu incat nu il simtim tactil (nu il percepem).

Aerul care ne atinge nu-l simtim nici cand ne atinge pe una dintre cele mai sensibile suprafete de contact ale corpului nostru cu ambientul in care traieste, corneea, datorita faptului ca eate normal sa ne atinga, este ... mediul nostru.

Aerul, care pentru noi este "mediu", ii este pestelui "apa" (si ii provoaca "innecarea"), in timp ce "aerul" care ii este "aer" pestelui, ne provoaca noua .. "asfixierea" (desi si noua ne este indispensabila apa in aceeasi masura in care si "pestelui"(in fapt "animalului acvatic") "aerul".

Altfel (in alt mod) insa, simtim/ percepem (din punct de vedere tactil) ... apa (in fapt, un lichid).

Daca spun eu ca "suntem impresurati de Dumnezeu" ar trebui sa intelegem sensul acelei impresurari analoga impresurarii pe care ti-o face aerul (in momentul in care te afli in mediul "natural propice omului") sau analoga impresurarii cu apa.

Ca sa te impresori cu apa in deplina intelegere a acestui cuvant, nu trebuie sa-ti ramana in afara apei nici macar un fir de par, pentru ca altfel ramanem "vulnerabili" (asa cum ... s-a exemplificat cu "Ahile", dar de inteles s-a inteles tot mot-a-mot a fost inteles)

Ei bine, si in acel moment (ca dealtfel in orice alt moment de pana atunci) esti impresurat de Dumnezeu pentru ca tot el este si "aerul" in aceeasi masura ca si apa, dar apa, cum am mai spus, o simti tu cu acela dintre simturi care se numeste "simt tactil" (desi pe Dumnezeu nu ai de ce sa-l simti in fiecare clipa in contact cu tine, cu ajutorul oricaruia dintre simturi).

In momentul in care corneea ochilor tai este in contact cu aerul, de dumnezeul pe care-l cauti, de atata amar de vreme, ...te atingi, iar in momentul in care corneea ochilor tai intra in contact cu apa (atinge apa), in acel moment tot de el se atinge.

(De fapt, tot de el te atingi si cand iti "intra" vreun pai in ochi, sau orice altceva, tot de el te atingi doar ca atingerea e mult mai incomoda pentru ochi decat este la contactul cu

"acceptabila" apa, sau cel atat de neobservabilul "aer".

Daca tu insa vei privi prin apa (atunci cand in ea esti cufundat), ca prin sticla propriilor ochelari, incercand sa zaresti ... peisajul, dar neputand sa-l vezi din cauzaa muntilor, incercand sa vezi padurea dar nereusind din cauza multimii de copaci ce ti se vara-n ochi, , este ca atunci cand privesti prin proprii-ti ochelari si nu reusesti sa-ti vezi ochelarii sau, si mai clar, ca atunci cand privesti in zare prin pupila propriilor ochi fara ca privind prin ei sa iti si vezi .... pupila propriilor ochi.