Ayn Rand

Ayn Rand, Ayn Rand, Ayn Rand, Айн Рэнд

Am descoperit-o pe Ayn Rand, in ultimul an (2012), in cautarile mele cu ajutorul internetului, si am ramas surprins de suprapunerea ce am gasit-o intre felul ei si felul meu de a vedea lucrurile.

Ea a tacut, din 1982. Ca si in jocul de sah, daca un concurent moare dupa ce incepe o partida, dar mai inainte de a o termina, cel ce s-ar incumeta sa i-o preia de unde se afla si a continua jocul nu mai reflecta in nici un caz aceeasi persoana ci ... o alta.

Nu exista doua gandiri identice dar exista idei afine, exista idei complementare, exista lastari care dau dintr-o tulpina demult taiata, cand nimeni nu se mai asteapta.

Felul in care este prezentata in wikipedia, in sectiunea de limba romana imi apare ca o jignire la memoria acestui filosof, dar imi dau seama ca nu este o jignire ci o continuare a incapabilitatii umane de a o intelege.

La critica din pasajul:"Critica de specialitate a fost foarte aspră: Robert Kirsch declarara în Los Angeles Times: “Ar fi foarte greu să găsești o astfel de colecție de grotesc și excentricitate în afara unui azil”. Un verdict similar a apărut în New York Times" incerc sa raspund eu, peste timp, spunand ca, folosind alte cuvinte, alt mod de exprimare, Ayn Rand nu a sustinut altceva decat la randul sau a sustinut Isus. Doar datorita gandirii mereu majoritare i omenire, in decurs de istorie, de tip Robert Kirsch, nimeni nu si-a aplicat siesi "colectia de grotesc si excentricitate pe care nu ai gasi-o (precum zice Kirsch), decat intr-un azil", ci s-a postat in una din doua pozitii: ori ignorant ori spectator (si nu ma refer aici strict la cartea, pe care nici nu o cunosc, la care face referinta critica ci la cognitivul care a stat in spatele scrierii ei.Iar la aceea ca, ceea ce este spus in cuvintele urmatoare: ".... autoarea a fost forțată de împrejurări (lipsa de mijloace financiare a familiei) să apeleze la ajutorul social, ca și la asigurarea medicală pentru săraci, deși pe tărâm filozofic, aceasta a combătut toată viața aceste instituții și valorile care le promovează. ..." demonstreaza o aceeasi incapacitate de a se intelege de unde venim, ce suntem, ce cautam si unde ne indreptam ca si contemporanii lui Galileo Galilei, care chiar daca a fost ingenuncheat pana la a abjura de la ale lui sustineri nu a insemnat cu nimic ca Pamantul a incetat sa fie rotund sau sa se invarteasca.Din pacate fiinta umana inca nu a inteles inca ce este Viata. De aceea este posibila o critica precum cea urmatoare:El filósofo Robert Nozick critica la obra de Rand en su libro Socratic puzzles. Nozick es liberal libertario, por lo que simpatiza con varias de las conclusiones de Ayn Rand, aunque está en desacuerdo con aspectos fundamentales de su obra. En "Socratic puzzles" critica el argumento fundacional de la ética de Rand: la proclamación de que la propia vida es, para cada hombre, el valor definitivo, ya que es el valor que hace posibles a todos los demás. De acuerdo con este argumento, la defensa de Rand del egoísmo es una petitio principii, y la solución de Rand al problema del «ser-deber ser» de David Hume no es satisfactoria.Filosoful Robert Nozick critică opera lui Rand în cartea sa "Socratic puzzles".Nozick este un liberal libertarian, facandu-l asta sa simpatizeze cu unele dintre concluziile lui Ayn Rand, dar nu este de acord cu anumite aspecte fundamentale ale operei sale. În "Socratic puzzles", critică argumentul fundamental al eticii lui Rand: afirmația că viața cuiva este, pentru fiecare om, valoarea maxima, fiind aceasta valoarea care o face posibilă pe toate celelalte. Nozick susține că Rand nu a explicat de ce cineva nu ar putea prefera raționalmente sa moara sau, de ce nu ar putea sa aleaga rationalmente sa nu aiba nici o valoare. Conform acestui argument, apărarea egoismului de catre Rand este un "petitio principii", iar soluția data de Rand problemei "ser-deber ser" a lui David Hume, nu este satisfăcătoare.

Aceasta "dilema" exprimata de Nozick are ca raspuns faptul ca fiinta umana inca nu a ajuns la compatibilizarea directiei personalei vieti biologice cu cea a Vietii in general.

(Din pacate eu nu dispun de o claritate si o concizie in exprimare care sa se ridice la inaltimea capacitatii cognitivului meu, probabil din pricina lipsei de interlocutori, al izolarii comunicative indelungate, din care nu am avut cum iesi pana dupa aparitia internetului. In timp ce "personajul" pe care-l intruchipez in viata mea sociala nu a avut nevoie (nu a putut) de mai mult decat "scoala profesionala", "persoana" din mine a avut nevoie de un "a sti" pentru care a fost nevoie de studii cat cele academice.

Este insa, ca si cum ai invata sa citesti intr-o limba straina fara sa o si vorbesti. Cand intalnesti in sfarsit "bastinasi" dai din buze si nu-ti ies cuvintele).

Viata este intro continua cautare a performantei, intr-o continua lupta de a-si bate propriile recorduri iar fiinta umana este varful de lance al creatiei sale, un varf de lance careia ii vrea crescuta aerodinamicitatea de la o clipa la alta.

In acelasi fel in care (in matematica) 1 se include in 2 (sau in orice alt numar mai mare decat 1) si "viata biologica" (a oricarui individ) se include (prin antonomasia) in Viata. In-dividul face parte din Viata asa cum stim despre picatura de apa face parte din circuitul natural al apei.

Instinctul constituie "dispoziția inerentă unui organism viu spre un anume comportament. Este un complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea".

Dar "om"-ul nu mai este doar un "organism viu" ci si o "super-inteligenta". De cand a dobandit capacitate de cunoastere a incetat a mai fi

doar un "organism viu" dar nu a invatat a se folosi de instinct doar in dreptul actiunilor dezvoltate de el ca organism viu (ca animal) si nu a continua sa se foloseasca de instinct si in dreptul actiunilor pe care le dezvolta cu ajutorul ratiunii.

Instinctul animal ne-a condus (corect) la a percepe sfarsitul ciclului personalei "vieti biologice" drept "moarte" (la muerte es el fin de la vida, opuesto al nacimiento. El evento de la muerte es la culminación de la vida de un organismo vivo / Moartea reprezinta "sfârșitul vieții", reprezinta "opusul nașterii".

Este punctul culminant al vieții unui organism viu.

Omul (ca specie) a parcurs un drum lung de la momentul dobandirii "capacitatii cognitive" si pana la momentul pe care fiecare il numeste "azi". Iar in tot acest timp si-a crescut, si-a dezvoltat "statura" pe osatura instinctului.

Specia umana a ajuns la o maturitate la care ramanerea doar latitudinea instinctului o aseaza pe un tobogan pe care propriu-i viitor nu ii acorda dreptul sa se aseze.

Viata insasi are ea insasi propriu-i instinct de conservare, are ea insasi propria preocupare pentru a sa perpetuare iar perpetuarea ei

inseamna perpetuarea propriei noastre vieti. Cum reaminteam mai sus, precum picatura de apa facem parte tot timpul din ciclul natural.

¡Seguira! / Va urma

- Véase también (por el mismo autor) / Vezi de asemenea (de acelasi autor):

- Ayn Rand. Filozofia viitorului - Facebook. (Ayn Rand - Filosofia del futuro).

- Ayn Rand. Ego-Objetivismo.

- Ego-Objetivismo:

.

.