Principiul unului / Principio y el uno
Page start 10.02.2013_21.26 (UTC+1 / España)
Creación propia / Creatie proprie.
In opinia mea, singurul "numar natural" este "unitatea" (prin antonomasie ..."1" sau "unu"). Natura nu foloseste abstractul, nu foloseste "numere abstracte" iar orice este "mai mare" sau "mai mic" decat "unu" nu are motiv sa fie denumit "numar natural".
/
En mi opinión, el único "numero natural" es la "unidad" (por antonomasia ... "1" o "uno"). La naturaleza no esta utilizando "números abstractos" y, cualquier cosa que es "mas" o "menos" de "uno" no tiene motivación que sea denominado ... "numero natural".
"Gem". Concept.
Exemplu de "concept fortat"
Analogic insumarii cu cifre. Vedem aici mai bine
reprezentata "con-fuzionarea" produsa "unitatilor" insumate.
In timp ce la 1 + 1 confusionarea este "abstracta" aici este
o "con-fuzionare" la un mod pe care conventional il
acceptam ca .... concret.
Aici avem tot un exemplu de "insumare fortata" dar in acelasi timp este
un exemplu mult mai clar ca daca iese din "abstract" nu obtinem un nou
numar natural (in acest caz, nu am obtine un concept care sa-si pastreze
caracteristicile initiale si sa fie (cu asa ocazie) si de doua ori mai mare
om/individ
om/individ
"Un fir de nisip nu este o gramada, si pentru orice numar n, daca n fire de nisip nu sunt in gramada, atunci adaugarea unui fir in plus nu face din acestea o gramada. Dar in cazul acesta nu vei obtine niciodata o gramada, deoarece orice fir pe care il adaugi te lasa ca si inainte, fara o gramada. Paradoxul este serios deoarece induce o tensiune intre logica clasica si gandirea matematica, pe de o parte, si predicatele "vagi" ale limbajului natural, pe de alta. Solutiile includ abordari intemeiate pe negarea celei de a doua premise, cea inductiva, pe introducerea "gradelor de adevar" si pe transformarea logicii clasice in logica "fuzzy" (paradoxul soritilor)
om/individ
om/individ
"Un fir de nisip nu este o gramada, si pentru orice numar n, daca n fire de nisip nu sunt in gramada, atunci adaugarea unui fir in plus nu face din acestea o gramada. Dar in cazul acesta nu vei obtine niciodata o gramada, deoarece orice fir pe care il adaugi te lasa ca si inainte, fara o gramada. Paradoxul este serios deoarece induce o tensiune intre logica clasica si gandirea matematica, pe de o parte, si predicatele "vagi" ale limbajului natural, pe de alta. Solutiile includ abordari intemeiate pe negarea celei de a doua premise, cea inductiva, pe introducerea "gradelor de adevar" si pe transformarea logicii clasice in logica "fuzzy" (paradoxul soritilor)
Singurul "mod natural" prin care se naste (in acest caz, la nivelul conceptului "univers om", din doua concepte
" natural confuzionate" un alt "concept", un alt univers care pastreaza caracacteristicile "conceptelor" din
care s-a format, fara ca prin asta sa distruga (ca in cazul "gemului") caracteristicile principale ale vreunuia
dintre "termenii" introdusi in "ecuatie".
Avem, ca in cazul cepei, un concept format dintr-o succesiune de "foi".
Consider ca "deductia logica" este cel mai performant vehicul" de care poate dispune ceva (sau cineva) si nu cunosc un alt ceva (sau cineva) in afara de "conceptul OM" care sa o posede.
Cu ajutorul "deductiei logice" eu am concluzionat ca ... conceptul "unu" are (analogic cepei) un "miez" si o "coaja" (iar intre ele o succesiune de "concepte intermediare", din care unul este "individul uman", altul este "specia umana" iar altul este "planeta Terra".
Avem asadar:
1 (unu) : 1(informatie)
1 (unu) : 1(om/individ)
1 (unu) : 1(Om/specia)
1 (unu) : 1(Terra)
1 (unu) : 1(Univers)
__________________
1 : 1
De unde rezulta ca
oricare "data a problemei"
luata in parte, in orice
ordine le-am introduce in
"ecuatie" si oricate dintre
ele, resultatul este acelasi: "o unitate"
Recomendado:
"Un fir de nisip nu este o gramada, si pentru orice numar n, daca n fire de nisip nu sunt in gramada, atunci adaugarea unui fir in plus nu face din acestea o gramada. Dar in cazul acesta nu vei obtine niciodata o gramada, deoarece orice fir pe care il adaugi te lasa ca si inainte, fara o gramada. Paradoxul este serios deoarece induce o tensiune intre logica clasica si gandirea matematica, pe de o parte, si predicatele "vagi" ale limbajului natural, pe de alta. Solutiile includ abordari intemeiate pe negarea celei de a doua premise, cea inductiva, pe introducerea "gradelor de adevar" si pe transformarea logicii clasice in logica "fuzzy" (paradoxul soritilor)
Avem asadar, aici expuse, 5 universuri. S-ar putea vorbi de un paralelism intre ele dar este un paralelism pe care il dau (intre ele) "sfera in sfera" (vezi principiul "papusilor Matrioska").
Stim deasemeni (cel putin din geometrie) ca o atat o dreapta, cat si un "plan" sunt formate dintr-un acelasi numar de puncte: "o infinitate".
Nu e greu de inteles (zic eu), ca respectand acest principiu, si fiecare dintre aceste expuse aici
5 universuri sunt formate din acelasi imperturbabil numar de "puncte": "o infinitate".
Si uite-asa, ramanem in cadrul dilemei pe care ne-o prezinta "paradoxul sarpelui care-si inghite coada", unul din multele paradoxuri pe care vor ramane pe veci nedeslusite.
Omul isi pierde vremea daca isi propune sa afle vreodata "adevarul" in toata dimensiunea lui, dar nu si-o pierde daca afla din el, cel putin atat cat sa-si ajute sa nu fie "om" doar de "forma" ci ...si de fond.
Artículo en las obras! ¡Seguirá!
Articol în lucru! Va urma!
Article in the works! Will follow!