Principiul unului

 In opinia mea, singurul "numar natural" este "unitatea" (prin antonomasie  ..."1" sau "unu"). Natura nu foloseste abstractul, nu foloseste "numere abstracte" iar orice este "mai mare" sau "mai mic" decat "unu" nu are motiv sa fie denumit "numar natural".
En mi opinion, el unico "numero natural" es la "unidad" (por antonomasia ... "1" o "uno"). La naturaleza no esta utilisando "numeros abstractos" y, cualquier cosa que es "mas" o "menos" de "uno" no tiene motivacion que sea denominado ... "numero natural".

 

 


 
   
 


 

  "Gem". Concept.
  Exemplu de "concept fortat"
 



     Analogic insumarii cu cifre. Vedem aici mai bine
 reprezentata "con-fuzionarea" produsa "unitatilor" insumate.
 In timp ce la 1 + 1 confusionarea este "abstracta" aici este
 o "con-fuzionare" la un mod pe care conventional il
 acceptam ca .... concret. 
 



  Aici avem tot un exemplu de "insumare fortata" dar in acelasi timp este
 un exemplu mult mai clar ca daca iese din "abstract" nu obtinem un nou
 numar natural (in acest caz, nu am obtine un concept care sa-si pastreze
 caracteristicile initiale si sa fie (cu asa ocazie) si de doua ori mai mare

 om/individ
 om/individ
 
 Un fir de nisip nu este o gramada, si pentru orice numar n, daca n fire de nisip nu sunt in gramada, atunci adaugarea unui fir in plus nu
 face din acestea o gramada. Dar in cazul acesta nu vei obtine niciodata o gramada, deoarece orice fir pe care il adaugi te lasa ca si
 inainte, fara o gramada. Paradoxul este serios deoarece induce o tensiune intre logica clasica si gandirea matematica, pe de o parte, si
 predicatele "vagi" ale limbajului natural, pe de alta. Solutiile includ abordari intemeiate pe negarea celei de a doua premise, cea
 inductiva, pe introducerea "gradelor de adevar" si pe transformarea logicii clasice in logica "fuzzy"
  (paradoxul soritilor)
   

 om/individ

 om/individ

 
 Un fir de nisip nu este o gramada, si pentru orice numar n, daca n fire de nisip nu sunt in gramada, atunci adaugarea unui fir in plus nu
 face din acestea o gramada. Dar in cazul acesta nu vei obtine niciodata o gramada, deoarece orice fir pe care il adaugi te lasa ca si
 inainte, fara o gramada. Paradoxul este serios deoarece induce o tensiune intre logica clasica si gandirea matematica, pe de o parte, si
 predicatele "vagi" ale limbajului natural, pe de alta. Solutiile includ abordari intemeiate pe negarea celei de a doua premise, cea
 inductiva, pe introducerea "gradelor de adevar" si pe transformarea logicii clasice in logica "fuzzy" (paradoxul soritilor)


 
 
 


 Singurul "mod natural" prin care se naste (in acest caz, la nivelul conceptului "univers om", din doua concepte
 " natural confuzionate" un alt "concept", un alt univers care pastreaza caracacteristicile "conceptelor" din
 care s-a format, fara ca prin asta sa distruga (ca in cazul "gemului") caracteristicile principale ale vreunuia
 dintre "termenii" introdusi in "ecuatie".

 Avem, ca in cazul cepei, un concept format dintr-o succesiune de "foi".
 Consider ca "deductia logica" este cel mai performant vehicul" de care poate dispune ceva (sau cineva) si nu cunosc un alt ceva (sau cineva) in afara de "conceptul OM" care sa o
 posede.
 Cu ajutorul "deductiei logice" eu am concluzionat ca ... conceptul "unu" are (analogic cepei) un "miez" si o "coaja" (iar intre ele o succesiune de "concepte intermediare", din care unul
 este "individul uman", altul este "specia umana" iar altul este "planeta Terra".

 
 Avem asadar:

 1 (unu) : 1(informatie)
 1 (unu) : 1(om/individ)
 1 (unu) : 1(Om/specia)
 1 (unu) : 1(Terra)
 1 (unu) : 1(Univers)
 __________________
         1 : 1
 De unde rezulta ca
 oricare "data a problemei"
 luata in parte, in orice
 ordine le-am introduce in
 "ecuatie" si oricate dintre
 ele, resultatul este
 acelasi: "o unitate"

 Recomendado:
 Espiral de Fermat
 

Un fir de nisip nu este o gramada, si pentru orice numar n, daca n fire de nisip nu sunt in gramada, atunci adaugarea unui
 fir in plus nu face din acestea o gramada. Dar in cazul acesta nu vei obtine niciodata o gramada, deoarece orice fir pe care
 il adaugi te lasa ca si  inainte, fara o gramada. Paradoxul este serios deoarece induce o tensiune intre logica clasica si
 gandirea matematica, pe de o parte, si predicatele "vagi" ale limbajului natural, pe de alta. Solutiile includ abordari
 intemeiate pe negarea celei de a doua premise, cea inductiva, pe introducerea "gradelor de adevar" si pe transformarea
 logicii clasice in logica "fuzzy"
  (paradoxul soritilor)

 Avem asadar expuse 5 universuri. S-ar putea vorbi de un paralelism intre ele dar este un paralelism
 pe care il dau (intre ele) "sfera in sfera" (vezi principiul "papusilor Matrioska").
 Stim deasemeni (cel putin din geometrie) ca o atat o dreapta, cat si un "plan" sunt formate dintr-un
 acelasi numar de puncte: "o infinitate".
 Nu e greu de inteles (zic eu), ca respectand acest principiu, si fiecare dintre aceste expuse aici
 5 universuri sunt formate din acelasi imperturbabil numar de "puncte": "o infinitate".
 Si uite-asa, ramanem in cadrul dilemei pe care ne-o prezinta "paradoxul sarpelui care-si inghite
 coada", unul din multele paradoxuri pe care vor ramane pe veci nedeslusite
.
 Omul isi pierde vremea daca isi propune sa afle vreodata "adevarul" in toata dimensiunea lui dar nu
 si-o pierde daca afla din el cel putin atat cat sa-si ajute sa nu fie "om" doar de "forma" ci ...si de fond.


 
Subpáginas (1): Unu
Comments