Perspectiva mamiferului / A vista del mamífero
Page start up on 03.05.2020_01.56 (UTC+1 / España)
Esta especie (bovina) cuenta con una buena "visión de cerca" que les permite apreciar con detalle la hierba que pacen.
Această specie (bovina) are o bună "vedere de aproape" care ii permite să aprecieze în detaliu iarba pe care o paste.
Tienen un campo visual muy amplio y panorámico, incrementado por la forma alargada de su pupila que les permite tener una visión panorámica de unos 300° sin mover la cabeza. Este campo visual comprende una zona de visión binocular delante del animal donde la visión es nítida y la percepción del relieve posible, permitiéndole evaluar las distancias, y una zona de visión monocular por los lados del animal, donde la visión es un poco menos nítida y con una peor apreciación del relieve.
Sin girar la cabeza, los bovinos no pueden ver detrás de ellos. También hay una zona de sombra entre 0 y 20 cm de su hocico donde ven muy mal.
Su cristalino es globular, lo que les permite ver con nitidez los objetivos muy próximos, como la hierba que pacen, sin embargo son miopes y deben realizar un enfoque para distinguir bien los objetos alejados y tienen dificultad para apreciar los detalles. Son capaces de distinguir pequeños movimientos, imperceptibles para los seres humanos, y son muy sensibles ante movimientos bruscos. Necesitan bastante tiempo para adaptarse a un cambio de iluminación, y pueden percibir como un obstáculo algunas áreas muy iluminadas o zonas con contraste de luz y sombra. Investigaciones realizadas con animales de granja sobre su percepción del color han mostrado que son dicromáticos con conos (células de la retina responsables de la visión en colores), más sensibles a la luz amarillo-verdosa (552-555 nm) y azul-purpúrea (444-445 nm).
La creencia popular de que el toro de lidia se enfurece por el color rojo del capote no es cierta, lo que realmente le llama la atención es el movimiento del mismo.
Vederea.
Au un câmp de vedere foarte larg și panoramic, amplificat de forma alungită a pupilei lor care le permite să aibă o viziune panoramică de aproximativ 300 ° fără a-și mișca capul. Acest câmp vizual cuprinde o zonă de viziune binoculară în fața animalului, unde viziunea este clară și percepția reliefului este posibilă, permițându-i să evalueze distanțele, și o zonă de vedere monoculară pe laturile animalului, unde viziunea este un pic mai puțin clară și cu o apreciere mai slabă a reliefului.
Fără a-și întoarce capul, vitele nu pot vedea în spatele lor. Există, de asemenea, o zonă de umbră cuprinsă între 0 și 20 cm de la botul lor, unde văd foarte putin.
Cristalinul lor este globular, ceea ce le permite să vadă foarte clar obiective foarte apropiate , cum ar fi iarba pe care o pasc, fară indoiala sunt mioape (cu vedere foarte scurtă) și trebuie să realizeze o anume incordare pentru a distinge obiectele îndepărtate și au dificultăți în aprecierea detaliilor. Sunt capabile să distingă mișcări mici, imperceptibile pentru oameni și sunt foarte sensibile la mișcări bruște. Necesita destul de mult timp pentru a vă ajusta la o schimbare a iluminatului, iar unele zone sau zone luminate cu lumină și umbră contrastante pot fi percepute ca un obstacol. Cercetările efectuate cu animale de fermă asupra percepției culorii lor au arătat că sunt dicromatice cu conuri (celulele retiniene responsabile de viziunea culorii), mai sensibile la lumina galben-verzuie (552-555 nm) și albastru-purpuriu ( 444-445 nm).
Credința populară că pe taurul de luptă il înfurie culoarea roșie a pânzei nu este certă, ceea ce îi atrage cu adevărat atenția este fluturarea acesteia.
Gusto.
Estos bóvidos pueden distinguir los cuatro gustos primarios: el dulce, el salado, el amargo y el ácido. Los receptores para cada uno de los gustos se encuentran localizados en partes diferentes de la lengua. Sus preferencias se dirigen preferentemente por el sabor dulce, luego el amargo, el salado, y finalmente el ácido.
Oído.
Aunque su sentido de la visión tiene más importancia que el de la audición, tienen una percepción auditiva fina, con la máxima sensibilidad a los 8000 Hz (en el ser humano es entre 1000 y 3000), y son muy sensibles a las frecuencias altas (pueden oír sonidos de frecuencias muy altas, de hasta 35 000 Hz). Localizan la procedencia del sonido con una precisión menor que los humanos. Su pabellón auricular es móvil y puede dirigirse hacia la fuente de sonido. Ciertos ruidos agudos o poco habituales pueden generar una sobrexcitación en estos animales, provocándoles estrés. (578 bytes)
Gust
Bovinele pot distinge cele patru gusturi primare: dulce, sărat, amar și acru. Receptorii pentru fiecare gust sunt localizați în diferite părți ale limbii. Preferințele lor se indreapta de preferință catre gustul dulce, apoi spre cel amar, spre cel sărat și, în final, spre cel acid (acru).
Auz.
Deși simțul vederii lor le este mai important decât cel al auzului, au o percepție auditivă fină, cu sensibilitatea maximă la 8000 Hz (la oameni este între 1000 și 3000) și sunt foarte sensibile la frecvențe înalte (pot auzi sunete cu frecvențe foarte mari, de până la 35.000 Hz). Localizează sursa sunetului cu mai puțină precizie decât oamenii. Pavilionul lor auricular este mobil și poate fi direcționat către sursa de sunet.
Anumite zgomote înalte sau neobișnuite pot genera o supraexcitatie la aceste animale, provocându-le stres.
Simțul lor de miros este foarte dezvoltat. Ei joacă un rol în comunicare și îl folosesc pentru a se recunoaște. De asemenea, comunică prin feromoni, produși de glandele anale, urogenitale, bucale sau ale pielii și pot transmite informații diverse, în general legate de reproducere și care vor influența comportamentul altor animale care le captează prin organul lui vomeronasal.
Comportamentul masculilor atunci când percep aceste semnale este caracteristic: ridică capul, ondulează buza superioară și respiră ascuțit, astfel încât mucoasa nazală să fie bine impregnată cu feromoni; masculii detectează oestrus la femelă prin olfactarea regiunii urogenitale sau a urinei, iar activitatea sexuală a femeii poate fi declanșată de mirosurile masculine.
Mirosurile le pot permite, de asemenea, să recunoască un animal stresat.
Su sentido del olfato está muy desarrollado. Desempeña un papel en la comunicación, y lo utilizan para reconocerse entre ellos. También se comunican mediante feromonas, producidas por las glándulas anales, urogenitales, bucales o cutáneas, y pueden transmitir información diversa, por lo general relacionada con la reproducción, y que van a influir en el comportamiento de los otros animales que las captan a través de su órgano vomeronasal. El comportamiento de los machos cuando perciben estas señales es característico: levantan la cabeza, enrollan el labio superior y realizan una respiración brusca, para que la mucosa nasal se impregne bien de las feromonas; los machos detectan el estro en la hembra por olfacción de su región urogenital o de su orina, y la actividad sexual de la hembra puede activarse por olores del macho. Los olores también pueden permitirles reconocer a un animal estresado. (903)
Tacto.
En el tacto, distinguimos la sensibilidad táctil, la sensibilidad dolorosa y la sensibilidad térmica. Las zonas más sensibles al tacto son aquellas donde la piel es la más fina: las mejillas, el cuello, el nacimiento de la cola, el interior de los muslos, la ubre y la vulva. Los receptores del dolor se encuentran en mayor número en el interior de las narinas y en la base de los cuernos. La sensibilidad térmica les informa sobre la temperatura ambiente, la humedad y la velocidad del viento. (500)
Tact (atingere).
In ce priveste tactul, distingem sensibilitatea tactilă, sensibilitatea dureroasă și sensibilitatea termică. Zonele cele mai sensibile la atingere sunt cele în care pielea este cea mai subțire: obrajii, gâtul, partea originara a cozii, interiorul coapselor, ugerul și vulva. Receptorii durerii se găsesc în cel mai mare număr în interiorul nărilor și la baza coarnelor. Sensibilitatea termică le informează despre temperatura mediului, despre umiditate și despre viteza vântului.
Otras percepciones.
Los bovinos son más sensibles a los campos eléctricos que los humanos; una pequeña carga eléctrica de 0.7 V altera su comportamiento. Por otra parte, pueden ser perturbados por campos magnéticos como las ondas de televisión y de radio, un efecto que se incrementa cuando el aire es muy húmedo. (312)
Alte percepții.
Bovinele sunt mai sensibile la câmpurile electrice decât oamenii; o mică sarcină electrică de 0,7 V e suficientă pentru a le altera comportamentul. Mai mult, ele pot fi perturbate de câmpurile magnetice, cum ar fi undele de televiziune și de radio, un efect care se amplifică atunci când aerul este foarte umed.
Es una especie gregaria, esto es, que tiende a agruparse en manadas. En el seno del grupo, existen relaciones de dominancia que se establecen mediante combates en el momento de la formación del rebaño, y que finalizan con la constitución de una jerarquía que, una vez establecida, no volverá a replantearse. También pueden desarrollar relaciones de afinidad entre individuos; estas relaciones se traducen a menudo en lamidos y una proximidad de los animales. En el grupo también se observa la aparición de un liderazgo entre ciertos animales, sin relación con la jerarquía. El líder inicia generalmente los desplazamientos del rebaño; el líder tiene una mejor visión del espacio y una buena memoria del entorno.
Aunque por lo general la docilidad es una cualidad que se busca en los animales de ganadería, en ciertas razas se precisa de una cierta agresividad ligada a usos específicos como la tauromaquia o el rodeo chileno y el estadounidense.
Se comunican entre ellos por medio de los olores y de las feromonas. Son capaces de reconocerse individualmente por su olor en un grupo de un tamaño razonable. Su olfato también les permite percibir las emociones de sus congéneres, particularmente las situaciones de miedo o de estrés. La postura de la cabeza también es un medio de comunicación, que expresa los principales humores y comportamientos que los bovinos pueden adoptar (sometimiento, alerta, huida o amenaza).
La vocalización de esta especie se denomina mugido o bramido. Con él pueden expresar diversas situaciones: sufrimiento, hambre, sed, llamada de un ternero o de un congénere. (1597)
Este o specie gregară, adică tinde să se grupeze în turme. În cadrul grupului, există relații de dominanță care se stabilesc prin lupta la momentul formării efectivelor și care se încheie cu constituirea unei ierarhii care, odată stabilite, nu vor fi reconsiderate. De asemenea, pot dezvolta relații de afinitate între indivizi; Aceste relații se traduc adesea în lins și intr-o anume apropiere intre animale. In grup de asemenea se observa apariția "liderazgo"-ul anumitor animale, fără legătură cu ierarhia. Liderul inițiază în general mișcările turmei; liderul are o mai bună viziune a spațiului și o bună memorie a ambientului.
Deși docilitatea este, în general, o calitate căutată la animalele domestice, la anumite rase este necesară o anumită agresivitate legată de utilizări specifice, cum ar fi "tauromaquia" sau "rodeo-ul chilian" și cel american.
Se comunică între ei prin mirosuri și feromoni. Sunt capabili să se recunoască reciproc individual prin miros într-un grup de dimensiuni rezonabile. Simțul mirosului le permite, de asemenea, să perceapă emoțiile semenilor lor, în special situații de frică sau de stres. Postura capului este, de asemenea, un mijloc de comunicare, care exprimă principalele dispoziții și comportamente pe care vitele le pot adopta (supunere, alertă, fugă sau amenințare).
Longevidad.
Vocalizarea acestei specii se numește muget sau răget.. Cu ea pot exprima diverse situații: suferință, foame, sete, chemarea unui vițel sau a unui "congenero".
Pueden alcanzar veinte años de edad o más, pero por lo general la longevidad de estos animales se ve reducida de manera artificial por el hombre, habitualmente por razones relacionadas con su explotación ganadera. El bovino más viejo del que existen registros fue una vaca irlandesa llamada Big Bertha que murió en 1993, tres meses antes de cumplir los 49 años de edad, después de haber parido no menos de 39 terneros a lo largo de su vida.
Longevitate.
Pot atinge vârsta de douăzeci de ani sau mai mult, dar longevitatea acestor animale este în general redusă in mod artificial de oameni, de obicei din motive legate de exploatarea creșterii animalelor. Bovina cea mai longeviva despre care exista certificare autentificata a fos vaca irlandeza numită Big Bertha, care a murit în 1993, cu trei luni înainte de a 49-a aniversare, după ce a născut nu mai puțin de 39 de viței de-a lungul vieții ei.
Reproducción.
Fisiologia.
Reproducere.
Fiziologia.
La edad a la que alcanzan la pubertad varía dependiendo de la raza, y puede ser a los 10 a 12 meses en el caso de ciertas razas lecheras, o a los 24 meses en ciertas razas africanas. Más que a la edad, la pubertad suele estar asociada al peso del animal, y consideramos generalmente que un animal alcanza la pubertad cuando se aproxima al 50-60 % de su peso de adulto. No tienen una época de reproducción, pueden reproducirse a lo largo de todo el año.
El ciclo reproductivo tiene una duración de 21 días por término medio, y se puede dividir en cuatro partes distintas. En primer lugar, el estro o celo dura unas diez horas y se corresponde con el periodo de disponibilidad sexual de la vaca y de aceptación del macho. Los estros están marcados por un comportamiento particular de la vaca, que es especialmente agitado, mugiendo con frecuencia, oliendo y lamiendo a sus congéneres, y puede intentar montar a otra vaca hasta que ella misma es montada. Luego sigue el metaestro, que dura seis días, durante los cuales se produce la ovulación, aproximadamente 15 horas después del final del celo, y la formación del cuerpo lúteo. La siguiente etapa es el diestro, que tiene una duración de 12 días y se corresponde con el máximo desarrollo del cuerpo lúteo; la progesterona secretada por el cuerpo lúteo prepara al útero para la implantación. La cuarta y última etapa del ciclo es el proestro, 3 días durante los cuales el cuerpo lúteo se reabsorbe progresivamente antes de un nuevo estro y el comienzo de un nuevo ciclo.
Durante el ciclo estral, el desarrollo folicular ovárico sigue un patrón de oleadas o grupos de folículos que crecen. Estas oleadas corresponden al desarrollo sincrónico cada 7-9 días de folículos de un tamaño comprendido entre 3 y 5 mm de diámetro. La fase de inicio del desarrollo de los folículos se denomina reclutamiento y comienza con un incremento de los niveles de hormona FSH seguida por una fuerte disminución de la concentración de estradiol que sigue al estro. La siguiente fase es la selección, durante la cual la mayoría de los folículos producen estradiol e inhibina; la acción conjunta de estas dos hormonas provoca una disminución de la concentración de FSH y la atresia de un cierto número de folículos, pero permitiendo a 3-6 de ellos desarrollarse. Al final, un solo folículo, de un tamaño superior a los demás, se convierte en dominante y provoca la regresión de los demás. Posteriormente, si el contexto hormonal es favorable y permanece viable, se transforma en un folículo ovulatorio. Durante el mismo ciclo se puede producir entre una y cuatro olas foliculares sucesivas, pero generalmente siguen un patrón de dos o tres.
Vârsta la care ajung la pubertate variază în funcție de rasă și poate fi de la 10 până la 12 luni în cazul anumitor rase de lapte sau de 24 de luni la anumite rase africane. Mai mult decât vârsta, pubertatea este de obicei asociată cu greutatea animalului și, în general, se consideră că un animal atinge pubertatea atunci când se apropie de 50-60% din greutatea adultă. Nu au un sezon anume de reproducere, se pot reproduce pe tot parcursul anului.
Ciclul reproductiv durează în medie 21 de zile și poate fi împărțit în patru părți diferite. În primul rând, estrul sau căldura durează aproximativ zece ore și corespunde perioadei de disponibilitate sexuală a vacii și de acceptare a masculului. Estroza este marcată de un comportament particular al vacii, care este în special agitat, mugind frecvent, mirosind și lingându-și omologii, putand încerca să monteze o altă vacă până când ea insasi este călărită. Urmează apoi metaestrul, care durează șase zile, timp în care apare ovulația, la aproximativ 15 ore de la sfârșitul căldurii și formarea corpusului luteum. Următoarea etapă este cea dreaptă, care durează 12 zile și corespunde dezvoltării maxime a corpului luteum; progesteronul secretat de corpus luteum pregătește uterul pentru implantare. A patra și ultima etapă a ciclului este proestrusul, 3 zile în care corpul luteum este reabsorbit progresiv înainte de un nou estru și de începutul unui nou ciclu.
În timpul ciclului estros, dezvoltarea foliculilor ovarieni urmează un model de unde sau grupuri de foliculi în creștere. Aceste unde corespund dezvoltării sincrone la fiecare 7-9 zile de foliculi cu o dimensiune între 3 și 5 mm în diametru. Faza de inițiere a dezvoltării foliculilor se numește recrutare și începe cu o creștere a nivelului de hormoni FSH urmată de o scădere accentuată a concentrației de estradiol în urma estrului. Următoarea fază este screeningul, în timpul căruia majoritatea foliculilor produc estradiol și inhibină; acțiunea articulară a acestor doi hormoni determină o scădere a concentrației de FSH și a atreziei unui anumit număr de foliculi, permițând însă dezvoltarea a 3-6 dintre ei. La final, un singur folicul, cu o dimensiune mai mare decât celelalte, devine dominant și îi determină pe ceilalți să se regreseze. Ulterior, dacă contextul hormonal este favorabil și rămâne viabil, acesta este transformat într-un folicul ovulator. În timpul aceluiași ciclu, pot apărea una sau patru unde foliculare succesive, dar, în general, urmează un model de două sau trei.
Gestația durează aproximativ nouă luni. Fătatul vacii este urmat de o perioadă de absență a căldurii, anestrusul postpartum, care poate fi mai mult sau mai puțin lung (între 30 și 80 de zile). Involuția uterină durează în medie aproximativ treizeci de zile.
Aparato reproductor
Machos
Los testículos de los jóvenes están localizados inicialmente en posición abdominal antes de migrar hacia el saco escrotal; ambos testículos pesan generalmente unos 800 g, y están recubiertos con una membrana fibrosa inelástica, la albugínea, unida al músculo cremáster
Sistemul reproductiv.
Masculii.
Testiculele tinerilor masculi sunt localizate inițial în poziția abdominală înainte de migrarea catre sacul scrotal; ambele testicule cântăresc în general aproximativ 800 g și sunt căptușite cu o membrană fibroasă inelastică, albuginea, atașată de mușchiul cremaster care poate retrage sau poate sa varieze înălțimea acestuia. Testicolul se uneste cu epididimul, constituit din canalele aferente. Capul său este foarte aplicat pe testicul și comunică cu acesta prin diferite conducte, iar coada lui, mai fină, se varsa în vasele deferente. În epididimă este locul în care spermatozoizii își termină maturizarea. Vasele deferentele se conectează la uretră în aceeași locație cu veziculele seminale, glandele lobate care au 8 - 15 cm lungime, 3 - 5 cm lățime și 1-2 cm grosime. Împreună cu prostata și glandele bulbourethrale, acestea formează glandele alăturate, care secretă diverse componente ale spermei. Prostata taurului este mică și împrăștiată în jurul uretrei. Glandele bulbourethrale, de dimensiunea unui castan, sunt situate în porțiunea posterioară a uretrei. Penisul are între 80 și 110 cm lungime; Este alcătuit din țesuturi nu foarte erectile, dar este compensat de dubla sa inflexiune în formă de S, cunoscută sub numele de flexură sigmoidă sau de penis "S", care este capabil să se desfășoare și să permită organului să se prelungească din teacă în momentul imperechere I. Teaca, lungă de 35 până la 40 cm și diametru de 3 cm, este situată la câțiva centimetri în spatele buricului.
que puede retraer o hacer variar su altura. Al testículo se une el epidídimo, constituido de los canales aferentes. Su cabeza está muy aplicada sobre el testículo y comunica con éste por varios conductos, y su cola, más fina, desemboca en el conducto deferente. En el epidídimo es donde los espermatozoides terminan su maduración. El conducto deferente se conecta a la uretra en el mismo lugar que las vesículas seminales, unas glándulas lobuladas que miden entre 8 y 15 cm de longitud, de 3 a 5 cm de anchura y 1-2 cm de espesor. Forman junto con la próstata y las glándulas bulbouretrales las glándulas anexas, que secretan diversos componentes del esperma. La próstata del toro es de pequeño tamaño y dispersa en torno a la uretra. Las glándulas bulbouretrales, del tamaño de una castaña, están localizadas en la porción posterior de la uretra. El pene mide entre 80 y 110 cm de longitud; está compuesto de tejidos no muy eréctiles, pero que se compensa con su doble inflexión en forma de S, conocida como flexura sigmoidea o «S» peniana, que es capaz de desplegarse y permitir el alargamiento del órgano fuera de la vaina en el momento del apareamiento. La vaina, de una longitud de 35 a 40 cm y un diámetro de 3 cm, se encuentra a pocos centímetros por detrás del ombligo.
La pagina se encuentra en plena construccion. La construccion seguira.
Pagina se afla in plin proces de construire. Va urma!
Se puede afirmar que hay seres humanos que no pueden comprender el mundo si no se encuentra situado a "altura" de... "Street Wiew". A el ser humano con carácter de mamífero, si lo llevas del "nivel 0" y lo subes (con un globo aerostático) a niveles de altitud superiores, no van a comprender nada de lo que están viendo.
Se poate afirma ca exista fiinte umane care nu mai inteleg pe ce lume se afla, daca ii scoti de la "altitudinea" de "Street Wiew".
1) Altitud cero. A esta altura el mamífero esta... en su casa, se puede orientar, no es... completamente perdido. Si hablamos de un mamífero domestico (una vaca digamos) aunque le cambiamos de un continente a otro (en plano horizontal, es decir), se acostumbra, El verdadera problema es cuando "vuela".
3. Altitud... "a vista del pájaro".
Si subes a esta altura un mamífero, esta completamente perdido (completamente desorientado.
Bueno, hay mamíferos que, por la técnica denominada "imitación", pueden imitar al hombre hasta la identificación con el.
Como en la música, hay mucha gente que es incapaz de componer una canción, pero puede imitar hasta la confusión todo tipo de piezas (un un ejemplo aquí).
Hay "mamíferos" que se "adiestran" a jugar el papel de hombre, aunque no es hombre pleno. El hombre pleno es... creador, y no un simple loro hablante.
Por esto existe un dicho de esta forma:
"Hay hombres nativamente dotados para la actividad filosófica, como lo hay privados de ella. El desarrollo de la capacidad nativa sin aprendizaje de maestro caracteriza al filosofo autodidacto; el cultivo sistemático de la misma, aprendido de otros, origina el filosofo profesional. Entre estos, solo muy pocos son creadores. La mayoría son mero divulgadores o repetidores de las doctrinas filosóficas creada por aquellos".
Ce te uiti ca boul? n-am facut eu oul! l-a facut gaina, ea e cu pricina! :)