Sfântă scriptură / Sagrada escritura

Aquí abajo tenemos un ejemplo de "texto plano" del articulo "Libro sagrado". Mas arriba tenemos un ejemplo de "texto en relieve" del mismo articulo.

<>

Aici jos avem un exemplu de "text plat" al articolului "Sfântă scriptură". Mai sus avem un exemplu de "text in relief" al aceluiasi articol.

Cu expresia „sfântă carte” sau „sfântă scriptură”, la singular sau la plural, se face referire atât la forma scrierii (înțeleasă ca o tehnică particulară de a scrie - în special la tehnica hieroglifică, care etimologic asta înseamnă, provenind din termenii grecești hierós („sacru”) și glyphós („scris”) - fie ca un particular gen literar ca în cazul fiecareia dintre cărțile sfinte. În cea mai mare parte a bibliografie existente, se folosește această expresie în special pentru a se desemna Biblia (ca ansamblu de cărți sau de texte sacre ale creștinismului). (561 bytes)

Cărțile sacre au diferite forme de prezentare (sul, cod, un singur volum, mai multe volume, tomuri, culegeri), vechime și grad de sfințenie atribuite de credincioșii religiilor lor. Multe astfel de scrieri au existat inițial ca mituri de tradiție orală memorate și transmise din generație în generație mai înainte de a fi notate și de a deveni scriituri, ceea ce a sporit semnificativ prestigiul lor. În aproape toate religiile persistă moduri diferite de a recita sau de a cânta toate sau o parte din cărțile sacre, cu voce tare sau mental, ca formă de rugăciune sau în diferite ritualuri.(590 bytes)

În religiile monoteiste (numite și religii avraamice sau religii ale cărții), Tanach-ul este textul sacru al iudaismului; Biblia (compusă din Vechiul Testament -identică Tanach-ului în ce privește adăugirea textelor Deuterocanonice- și ale Noului Testament) este textul sacru al creștinismului; iar Coranul este textul sacru al islamului. Printre religiile orientale, scripturile sacre ale hinduismului sunt patru, Vedele și Upanishad reprezentând două dintre ele. (464 bytes)

Înțelese drept cărți „revelate” de divinitate, ele sunt considerate surse teologice pentru fiecare dintre aceste religii. (121 bytes)

Deși civilizațiile antice au copiau încă de la începuturile lor textele prin metoda scrierii de mână (Cartea Morților din Egiptul Antic, spre un exemplu), prima scriitură tipărită pentru distribuirea în masă a fost Sutra Diamantului în anul 868 (Canoanele Buddhismului); în timp ce Biblia lui Gutemberg a fost tiparită abia în anul 1455. (337 bytes)

Puncte de vedere (16 bytes)

Există diferite atitudini față de textele sacre. Unele religii urmăresc să-și facă cât mai publice textele scrise, în timp ce altele merg pe principiul că respectivele texte trebuie să rămână oculte publicului larg, și să fie rezevate doar credincioșilor și inițiatilor. (270 bytes)

Majoritatea religiilor adoptă politici care definesc limitele textelor sacre, controlând sau interzicând modificările și completările. Unele religii consideră textele lor sacre drept „cuvântul lui Dumnezeu”, de multe ori susținând că textele sunt inspirate de Dumnezeu și, ca atare, nu sunt pretabile modificărilor. (315 bytes)

Traducerile textelor pot primi binecuvântare oficială, dar de multe ori limba sacră originală reprezintă de facto cel mai înalt grad de importanță absolută sau exclusivă. Unele religii furnizează texte în mod gratuit sau pe cale subvenționată; altele o fac contra unui cost și sub rezerva strictei respectări a drepturilor de autor. (332 bytes)

Exemple de scriituri care folosesc vreo formă de standardizare: Sri Guru Granth Sahib Ji (aparținătoare Sikhism-ului) apare întotdeauna cu o numerotare standard a paginilor, în timp ce alte religii (precum cele avraamice și derivate de-ale lor) sunt în favoarea semnalării textului prin capitole și versete. (307 bytes)

Vezi și:

Popol Vuh

Biblia

Coran

Adi Granth

Sutrele hinduse

Tripitaka