Obiectivism

Egocentrism, Ego-ism si Egoism

Ce se poate spune in limba romana despre "obiectivism" cand, privind chiar si numai si definitiile din DEX , ni se arata cat (si cum) i-au denaturat romanii, intelesul?

(De fapt, cu limba romana se intampla un lucru al naibii de grav. Este atat de plina de echivocitate incat ar trebui reformata din temelii spre a se mai scoate ceva, care chiar sa foloseasca. Dar, asta-i marfa, ii dam inainte).

Nu se (mai) poate face vorbire despre "obiectivism" fara a nu se face vorbire si despre Ayn Rand.Ca intotdeauna, odata ce o persoana inceteaza a mai exista, partida sa (partida analogica partidei de sah)in cazul in care ii este continuata de altcineva nu mai este expresie a ei ci a celui care i continua.In opinia mea, este de facut diferenta intre "constientizarea propriului ego"(sau cum spune romanul, "a sti cine esti", "a-ti cunoaste lungul nasului, "a te cunoaste pe tine insuti" sau din latinesculnosce te ipsum ) si egoism.Unul din elementele care ne poate ajuta foarte mult in intelegerea acestui "ego", este intelegerea corectaa paradoxului soritilor. Ca si "firul de nisip", individul uman este in acelasi timp "indivizibil" dar si "insolubil".Ca sa intelegem mai bine cum vin lucrurile o sa luam in discutie unul dintre cele mai importante componente ale vietii noastre biologice:"apa".Apa este, de fapt, structura noastra de rezistenta, este "memoria noastra conventionala" cea pe structura careia se incepe insailarea tuturor celorlalte informatii.Cand vorbim despre "apa" ne putem referi la apa ca concept (ca "specie"), ne putem referi la un "volum de apa" oarecare sau ne putem referi la cel mai mic "individ" al acestei "specii": picatura.Ca sa nu ne incurcam in vorbe cel mai usor (pentru a intelege ce vreau sa spun) este sa ne dam un "zoom" mintii proprii si sa marim picaturile conceptului "apa" la dimensiunile unor bile precum sunt cele din piscina cu bile. Precum in cazul piscinei cu bile si in cazul apei este de inteles ca fiecare picatura in parte este, pe cat de indivizibila pe atat de necontopibila una cu alta. Desi vedem (in cazul "disolutiei") case pot face amestecuri omogene pana la nivel molecular sau ionic ramane totusi o limita a indivizibilitatiiindestructibile, o limita care ne face sa putem vedea oceanul (si tot circuitul natural al apei) ca fiind constituit din bile (fine, oricat de fine dar in fond la fel de indivizibile precum firele de nisip).