Biblia maxima - în română
Biblia = βιβλίο = Carta = Carte
.....Carte ( cu sens de "scrisoare")
Sinonimul in limba romana al cuvantului grecesc "biblia", este cuvantul "carte".
"Carte" a avut multa vreme, in limba romana si sensul de "scrisoare".
In limba spaniola "carta" este un corespondent al cuvantului romanesc "scrisoare".
Rezulta deci ca "Biblia" este ... o "scrisoare".
O scrisoare expediata acum mii de ani, completata si adaugita (cu tot soiul de mesaje) in parcurs, si ajunsa, iata, la noi, in forma pe care "azi", o are.
O "scrisoare...deschisa", o "opera", care are cea mai larga (dintre toate scriiturile Lumii) "audienta ", dintre toate"inscrisurile" existente.
O "scrisoare deschisa" care a devenit ceea ce este, datorita contributiei unui larg sir de "contribuitori", "contribuitori" care au adus-o pana la o forma de la care "metamorfoza" (in ceea ce o priveste) a stagnat.
Aceasta indelunga stagnare aducandu-i (inclusiv la "ziua de azi") acceptiunea de ... "consacrata".
Proportionalitatea dintre "cei capabili sa scrie si sa citeasca", si "cei ne-capabili sa scrie
si sa citeasca" (adica dintre "alfabeti" si "an-alfabeti") nu a fost si nu va ramane niciodata incremenita ci va fi in permanenta oscilatie, a pornit de la un "zero" (de la faptul ca nu se inventase inca transmiterea abstracta de mesaje), de la o egalitate, si a ajuns ca, la ziua de azi, aproape la o inversare completa a situatiei, o situatie unde imensa majoritate se poate folosi atat de emis cat si de receptionat, la mod abstract (diferit de concreta, in sens de "palpabil", transmitere orala), conceptul "mesaj".
Transmiterea orala a informatiei va fi intotdeauna mai vie decat transmiterea pe orice alta cale (inclusiv cea scrisa).
Informatiile captate prin "vazute si auzite" sunt, mult mai comod de preluat si au astfel, mult mai mare "acoperire" decat cele captate prin "citire" (dar sunt mult mai inexacte).
De ce "biblia" si de ce "maxima"?
Pentru ca varianta mea de interpretare nu o exclude ci, o include, pe cea existenta, si nu doar o include ci ii si ridica (zic eu) gradul de suprapunere intre ceea ce a fost transmis si ceea ce este de receptionat la un nivel peste ceea ce ... este.
Cuvintele (fondul de cuvinte) sunt aceleasi (adica, atatea, ca numar si ca forma, cate sunt cuprinse in cel mai bun, mai complet,mai actualizat, dictionar al vreuneia dintre limbi).
Diferenta o da ... "reasezarea" (permutarea) cuvintelor.
Daca la pronosport, variantele de permutari posibile sunt de ordinul 13 la puterea 12 , putem sa ne inchipuimca numarul "permutarilor posibile" in cazul cuvintelor este incomensurabil (mai ales ca fiecare cuvant poate fi repetat de cate ori are "exprimarea" nevoie)
Mutand analogia in taramul "cartilor de joc" putem spune ca desi "pachetul de carti" ramane constant (52 de"carti") daca repetam (reluam) un joc de cate ori am vrea schimband jucatorii dar punandu-le in mana aceleasi carti in aceeasi ordine, nu toti jucatorii "scot" pe masa cea mai buna "carte" (de fapt, "formatie de carti") ci fiecare altul va scoate un alt rezultat.
Aceasta incomensuralitate este ampliata si de "intonatii", si de "accente", si de "nuante", si de toate celelalte forme de..."influenta gramaticala", ce actioneaza asupra fiecarui cuvant in parte.
Astfel, daca taiem paginile unei biblii, separand cuvant cu cuvant, si le amestecam intr-o caciula de unde sa le putem reașeza fiecare din noi (pe rand), si dam caciula cu cuvinte taiate fiecarui alt individ uman care a citit sau nu biblia spre a o constitui (sau, dupa caz, reconstitui) or sa ne iasa tot atatea biblii cati vor fi la numar cei care vor incerca sa re-așeze cuvintele din caciula.
Aceasta "scrisoare deschisa" este de fapt cea mai veche forma de " Declaratie Universala a Drepturilor Omului ".
Pentru a nu re-inventa eu roata, am sa calc pe aceleași "calcate deja, urme" incercand sa pun in pagina, felul in care imi traduc eu, mie insumi, intelesul (talcul) mesajelor ce ne-au fost transmise.
Incerc sa lipesc "cuvintele din caciula", pe acest "suport, de factura noua" (care este
"pagina in web"), suport care ... suporta (duce) infinit mai mult decat clasica hartie
("suporta" in primul rand "link"-ul, ceea ce reprezinta o mare minunatie)
Daca vor avea "lipici", cuvintele asezate de mine vor sta asa cum le lipesc eu.
Daca nu, vor aluneca si vor re-cadea singure in caciula din care le-am scos. "Adevarul", are lipici, iar daca il are, el se lipeste acolo unde il lipesti, dincolo de "vrerea noastra".
Ne-adevarul, e alunecos (ne-adeziv ) si nu va ramane asa cum il punem, oricat (si oricum)l-am sprijini.
Si "insetatii" sunt si ei "insetati, de diferite grade" si ajung diferit la stadiul de "saturat".
Daca cei ne-absorbanti nu se impiedica in Gramatica pentru simplul motiv ca "nu o vad", absorbantii se impiedica in ea din pricina CUVANTULUI.
Problema principala a omenirii, hopul cel mai dificil de trecut, piedica principala
in calea intelegerii intre fiintele "Fiintei umane) o reprezinta:
Nu ( in esenta) "estetica" ei. Nu (in esenta) ortografia, ortoepia, punctuatia ei.
Ci, in principal neinvatarea traducerii din "limba materna" in "limba materna"
( as fi zis "din română in română”, dar nu este acest fapt, doar, “sport national”)
Natura noastra (umana) ne imparte (pe noi, oamenii), in doua categorii de adepti.
O categorie este "absorbanta" (absorbantza = substanță care absoarbe lichide sau
vapori; care reține o parte din energia unui izvor ) , iar o alta este "lipsita de aceasta
functiune" (de "a absorbi").
Adeptii ("asa nascuti" si nu..."obtinuti", prin vreo anume "metoda educativa") "vietuirii
haotice", ai "vietuirii de-a valma" ( in ne-oranduiala sau "in afara de regula pre-stabilita")
nu au "sete" interioara pentru cautarea "propriei, interioare ( iar prin asta si, "exterioa-
rei") ordini".
Este impropriu spus "adeptii" penru ca "setea" de orice lucru (nu doar de apa) nu
este o "alegere" ci un "dat".
Adeptii ( "nascuti așa", si nu..."facuti" prin vreo anume forma de educare) "vietuirii
ordonate dupa prestabilite reguli" sunt cei care cauta "a ști" adica "a cunoaște",
adica "cunoasterea".
Repet ca prezenta sau absenta in un subiect a "setei" nu este nici laudabila daca este, nici condamnabila daca nu este ( sau: "acolo unde nu e, nici Dumnezeu... nu da").
Cuvantul
Cuvantul "cuvant"este in acelasi timp si concept si subiect.
Desi intre cuvantul-concept "concept" si cuvantul-concept "subiect" avem sumedenie de trepte intermediare, aceti doi "poli" au un numarator
Cuvantul ( orice cuvant) este asemeni unui poliedru.
Luand noi in discutie "cuvantul subiect" si facand din "cuvinte subiect" o fraza formata din 10 cuvinte este ca si cum am aseza pe un raft 10 poliedre precum cel din imagine.
Eventualul cititor ar putea vedea ceea ce tu incerci sa orientezi spre el, dar, contrar acestei asteptari poate vedea intr-o infinitate de diferite feluri.
Punctul de vedere
"Cand te afli intr-un loc te afli doar in acel loc, si nu in altul" zice o "filozofie".
Doua persoane nu se pot situa niciodata in acelasi timp intrun acelasi punct in spatiu.
Ca sa poti ocupa locul pe care il ocupa altcineva contemporan tie, trebuie sa il elimini fizic.
Dar odata situat tu, in locul lui, nu mai poti fii niciodata pe locul tau.
Iti pierzi situarea ta ocupand situarea pe care o avea cel pe care-l elimini. Aparent, nu dar in realitate
asa este. In momentul in care iesi din patratica ta si ocupi patratica altuia se intampla ca in
"paradoxul sagetii"
Te auto-anulezi.
Omul, pentru "a se ... situa", a conceput un sistem de masurare utilizand coordonate geografice.
La inceput, "coordonate geografice plane" ( longitudinea si latitudinea ) iar mai apoi
s-a inclus si "elevatia".
Daca doua (sau mai multe) persoane ne lipim pe frunte cate un GPS vom vedea ca
oricat de aproape am sta una de cealalta in acelasi timp, pozitia geografica desi
"extrem de apropiata" nu este "identica".
Adevarul
In oricare din cazurile in care ai de explicat ceva, sunt (pentru o aceeasi tema), o infinitate de diverse dimensiuni. Adevarul este intr-adevar unul doar ca se intampla ca atunci cand
dam "zoom" unei imagini. Pentru a intelege mai usor ce este "adevarul" trebuie sa il vedem ca fiind o sfera.
O sfera, indiferent cat este de mica, nu o putem cuprinde (invalui) intr-o aceeasi secventa de timp, o aceeasi persoana, cu privirea.
Singurul mod in care o putem "cuprinde" este "mental". Dar pentru ca aceasta "atot-cuprindere" sa fie efectiva este nevoie ca in aceasta "ecuatie" sa intre si elementul "cunoastere",
Daca nu ar fi asa, atunci nu am fi cu nimic diferiti de celelalte animale. Nu am facut eu vreo expertiza anume dar in mod sigur un caine, o pisica sau un alt animal, privind un "glob pamantesc" pe partea cu Africa, in mod sigur nu-si pot imagina ce anume e pe partea opusa.
Cunoasterea se dobandeste doar prin "cautare".
Ca sa intelegem sensul cuvantului "cautare" trebuie sa ne convertim ( cu gandul) in a fi o "cartita" si (tot cu gandul) la "a sapa o galerie", galerie care sa ne scoata din "obscuritate"
la "lumina"
Normal ar fi ca omul sa nu fie nevoit sa experimenteze mai intai, fiecare lucru in parte, pentru a-l intelege.
Multi "inaintasi noua" s-au straduit sa ne lase informatii cu care "sa scurtam poteca". Pentru aceasta "secventa", cu sapatul unei galerii cu mainile goale, abatele Faria din "Contele de Monte Cristo" constituie o buna exemplificare.
Sfarsitul lui "Joe Indianul" din "Tom Sawyer tot cu gandul la propriile "burice" ale degetelor ar fi trebuit sa ne duca.
Nu e suficient doar sa racai, bezmetic. Trebuie sa calculezi cu atentie, anticipand ca la sah, pe multe mutari inainte, iar unde nu mai incape calcul sa intuiesti, si nu doar sa intuiesti ci sa te si bazezi pe propria-ti intuitie, nu doar asa din dragul de a te baza ci din convingerea pe care ti-o dau propriile tale anterioare rezultate.
Sau, hai sa ne imaginam ca pe un stadion, in locul ierbii punem un strat consistent de nisip si ca, de jur imprejurul terenului, in partea de jos a tribunei (la nivel cu terenul ) facem la gauri, cate secunde are o ora (3600 ) sau ...cu alte cuvinte, de 10 ori mai multe decat gradele cercului.
Fiecare dintre gauri este gura unui tub de plastic care trece pe sub tribuna pana afara din stadion..Ca la "labirint" doar una din cele 3600 de iesiri este adevarata. Restul, te aduc inapoi, se infunda sau ... te infunda.
Acum, dintr-o macara turn lasam in punctul de la centrul terenului, in plin soare de vara, 100 de soareci. Iar pe unde sunt pistele de atletism, un sarpe. Privind apoi, ca spectatori, putem vedea daca vreunul gaseste "calea", calea care il duce la salvare.
Marind "zoom"-ul, ne putem imagina, fiecare pe noi insine, in mijlocul unui desert, din care ... doar alegand o anume cale (spre un singur punct din cele 360º ale cercului ) putem scapa de belea.
Lego. Turnul lui Babel
Fiecare dintre noi, zidim la noi insine. Zidim la noi insine, constituindu-ne fiecare intr-o caramida, care caramida se adauga la randu-i zidariei demult incepute a acestui Turn al lui Babel care este inca unul dintre simbolurile care simbolizeaza insasi VIATA.
Din pacate s-a zidit rau. Din principii ( din temelii, adica ). Desi sunt 2011 ani de cand au fost scuturati de umeri in nadejdea ca se vor trezi, oamenii au continuat sa zideasca ca si mai inainte.
Acum, la baza turnului avem caramizi din pamant nears, apoi (pe masura ce suim), din piatra, apoi din caramida "tiganeasca", apoi din caramida arsa, apoi din boltari, apoi din prefabricate, apoi din bca si tot suind mai spre varf, mai de ultima generatie sunt materialele de constructie intr-o ordine calitativa inversa.
Un urias "zgarie nori" cu "picioare" de lut...............................................