Page start up on 02.02.2013_23.48 (UTC+1 / España)
Fiinta umana are doua dimensiuni; o "dimensiune minima" ("individ") si o "dimensiune maxima" ("specia"). Fiecare dintre cele doua dimensiuni apartine acelui concept care nu are cum sa se numeasca altfel decat "concept concret" fiind, fiecare dintre ele "creatie de-a naturii"
Avem deci doua "multimi". 1(sau "unu") = individ si 1(sau "unu") = specie.
Avem astfel de-a face cu .. doua "multimi" egale figurativ dar nu egale literalmente, asa cum am avea daca am pune in balanta un graunte de nisip, intr-un taler, si o gramada formata din alte 7499 999 999 fire de nisip, in celalat taler.
Stim bine ca, ceva ... mai mic decat "minim", nu exista, dupa cum stim ca nici ceva ...mai mare decat "maxim" nu poate exista.
Orice alta "multime" "care se include intre aceste doua limite ("individ" si "specie") inceteaza de a fi "multime concreta" intrunind conditiile "multimii abstracte".
O tara (o natiune) intruneste din punct de vedere al gandirii umane toate conditiile unei "fiinte" (oricare dintre lucrurile vii de pe "fața" Pământului ele îndeplinesc trei funcții de bază, și anume: relaționare, nutriție și reproducere.
Virusurile sunt excluse din această definiție, deoarece ele nu au capabilitatea de a indeplini cele trei functii, ci doar pe aceea de relationare.
Cu toate acestea, le realizeaza pe toate trei, odata cu ajungerea la a infecta celula țintă si ajungerea la capabilitatea de a-i manipula "masinaria" ei celulara) dar din punct de vedere natural "tara" este o creatie artificiala deci nu este o fiinta concreta (precum sunt cazurile "individ" si "specie") ci indeplineste atributele fiintei abstracte.
De ce spun asta?
Desi este arhi-general cunoscut (si acceptat) care sunt numerele naturale, vin eu acum si spun ca singurul numar natural este ... unitatea ("1" sau "unu").
Natura nu aduna, nu scade, nu inmulteste si nu imparteste. Gandindu-ne in acelasi timp la o avalansa de pietre si la "paradoxul soritilor" nu avem de ce sa nu intelegem ca pentru Natura un bolovan cazut langa un altul ca el nu este o operatiune de ordin mental ci o operatie de ordin real.
Este adica o "nastere" si nu o "facere".