Embedded Files
RO-MD Transnational Educational Project - It is all about legends and a translegendary friendship
Călărețul fără Cap este una dintre cele mai fascinante legende de Halloween. Legendele ne pune pe jar imaginația, ne fascinează, ne agasează, ne învață să scormonim trecutul, să înțelegem sensurile ascunse ale metaforelor omenirii și hiperbolelor istorice.
The Headless Horseman is one of the most fascinating Halloween legends. Legends ignite our imagination, fascinate us, annoy us, teach us to rummage through the past, to understand the hidden meanings of human metaphors and historical hyperbole.
Călărețul fără Cap
Călărețul fără Cap
The Headless Horseman
Toate aceste legende devin vii, uneori înfricoșătoare, căci sunt născute tocmai în adâncul subconștientului uman colectiv. Cu cât o astfel de legendă prinde rădăcini, cu atât ea devine atotcuprinzătoare în mintea noastră. Ea este rodul spiritului, al superstiției și a magiei. Cartea care pune bazele acestui mit este povestea clasică a lui Washington Irving - "The Legend of Sleepy Hollow", Legenda din Sleepy Hollow, un orășel din anul 1799 unde se petrec tot felul de lucruri bizare și grotești. Scrisă in 1820, cartea face referire la o comunitate olandeză din munți din timpul perioadei coloniale. Setată într-o atmosferă horror prin excelență, cartea inspiră filmul din 1999 în regia lui Tim Burton cu Johnny Depp în rolul protagonistului Ichabod Crane și Christopher Walken in rolul Călărețului fără cap.
Toate aceste legende devin vii, uneori înfricoșătoare, căci sunt născute tocmai în adâncul subconștientului uman colectiv. Cu cât o astfel de legendă prinde rădăcini, cu atât ea devine atotcuprinzătoare în mintea noastră. Ea este rodul spiritului, al superstiției și a magiei. Cartea care pune bazele acestui mit este povestea clasică a lui Washington Irving - "The Legend of Sleepy Hollow", Legenda din Sleepy Hollow, un orășel din anul 1799 unde se petrec tot felul de lucruri bizare și grotești. Scrisă in 1820, cartea face referire la o comunitate olandeză din munți din timpul perioadei coloniale. Setată într-o atmosferă horror prin excelență, cartea inspiră filmul din 1999 în regia lui Tim Burton cu Johnny Depp în rolul protagonistului Ichabod Crane și Christopher Walken in rolul Călărețului fără cap.
All these legends become alive, sometimes frightening, because they are born right in the depths of the collective human subconscious. The more such a legend takes root, the more all-encompassing it becomes in our minds. It is the fruit of spirit, superstition and magic. The book that underlies this myth is Washington Irving’s classic story – “The Legend of Sleepy Hollow”, a small town from 1799 where all sorts of weird and grotesque things happen. Written in 1820, the book refers to a Dutch community in the mountains during the colonial period. Set in a quintessential horror atmosphere, the book inspires the 1999 film directed by Tim Burton starring Johnny Depp as Ichabod Crane and Christopher Walken as Headless Horseman.
Cartea lui Irving a fost inspirată de o legendă locală din anii 1776 când mercenarii prusaci erau angajați de forțele britanice pentru a lupta împotriva coloniilor care vor deveni mai târziu Statele Unite ale Americii. Acest călăreț își pierde capul din cauza unei lovituri de tun lângă orășelul Sleepy Hollow. Se spune că, de atunci, se întorcea pentru a lua capetele celor vii și a-i duce cu el în iad.
Cartea lui Irving a fost inspirată de o legendă locală din anii 1776 când mercenarii prusaci erau angajați de forțele britanice pentru a lupta împotriva coloniilor care vor deveni mai târziu Statele Unite ale Americii. Acest călăreț își pierde capul din cauza unei lovituri de tun lângă orășelul Sleepy Hollow. Se spune că, de atunci, se întorcea pentru a lua capetele celor vii și a-i duce cu el în iad.
Irving’s book was inspired by a local legend from the 1776s when Prussian mercenaries were hired by British forces to fight the colonies that would later become the United States. This rider loses his head due to a cannon shot near the town of Sleepy Hollow. It is said that from then on he would return to take the heads of the living and take them with him to hell.
Legenda Călărețului fără Cap
Legenda Călărețului fără Cap
The legend of the Headless Horseman
Legenda Călărețului fără Cap a apărut în multe versiuni în toată lumea. Multe țări au versiunea lor unică ca și statele din America. Călărețul fără cap continuă să fie un adevărat motiv al folclorului european încă din Evul Mediu. În secolul al XVIII-lea se vorbește de un călăreț fără cap, pe-un cal negru, cu un imens hanger, cateodata cu un felinar pe post de cap.
Legenda Călărețului fără Cap a apărut în multe versiuni în toată lumea. Multe țări au versiunea lor unică ca și statele din America. Călărețul fără cap continuă să fie un adevărat motiv al folclorului european încă din Evul Mediu. În secolul al XVIII-lea se vorbește de un călăreț fără cap, pe-un cal negru, cu un imens hanger, cateodata cu un felinar pe post de cap.
The legend of the Heracles Rider has appeared in many versions around the world. Many countries have their own unique version as well as the states of America. The headless rider continues to be a real motif of European folklore since the Middle Ages. In the 18th century there was talk of a headless horseman on a black horse with a huge hanger, sometimes with a lantern as his head.
Există multe exemple în mitologie și folclor, dar și în teologia creștină. Anime, sfinții decapitați, care sunt reprezentați purtându-și capul ca simbol al martiriului lor (sunt numiți "cephalophore" din grecul "cel care își poartă capul". Cel mai cunoscut astfel de sfant este Sfantul Denis, patronul Parisului, care se spune că a prorocit, purtându-și capul în mâini, de la Montmartre pană la locul de înmormântare. În hagiografia franceză exista peste o sută de astfel de sfinți.
Există multe exemple în mitologie și folclor, dar și în teologia creștină. Anime, sfinții decapitați, care sunt reprezentați purtându-și capul ca simbol al martiriului lor (sunt numiți "cephalophore" din grecul "cel care își poartă capul". Cel mai cunoscut astfel de sfant este Sfantul Denis, patronul Parisului, care se spune că a prorocit, purtându-și capul în mâini, de la Montmartre pană la locul de înmormântare. În hagiografia franceză exista peste o sută de astfel de sfinți.
There are many examples in mythology and folklore, but also in Christian theology. Namely, the beheaded saints, who are represented wearing their heads as a symbol of their martyrdom, are called „cephalophore” from the Greek „one who wears his head.” The best known of this saint is Saint Denis, the patron saint of Paris. He prophesied, carrying his head in his hand, from Montmartre to the place of burial, and in French hagiography there are over a hundred such saints
Legenda lui Aphrodisius din Alexandria, exemplele din Divina Comedia a lui Dante și Sir Gawain and the Green Knight suscită interesul pentru acest tip ciudat de sacralitate.
Legenda lui Aphrodisius din Alexandria, exemplele din Divina Comedia a lui Dante și Sir Gawain and the Green Knight suscită interesul pentru acest tip ciudat de sacralitate.
The legend of Aphrodisius of Alexandria, the examples in the Divine Comedy of Dante and Sir Gawain and the Green Knight arouse interest in this strange type of sacredness.
Folclorul celtic
Folclorul celtic
Celtic folklore
Irlandezul dullahan sau dulachán ("om intunecat") este un călăreț fără cap pe cal negru, care își cara capul la subraț sau îl ține ridicat sus pentru a fi văzut de departe. Capul calarețului este de culoarea mucegaiului și are ochi mici, negri, iar gura zambește stramba, demonic. El mai ține și un bici făcut din coloana vertebrală a unui cadavru. Cand călărețul se oprește cineva moare. Dulhan strigă un nume, iar persoana numită moare pe loc. În altă variantă, el este vizitiul fără cap al unei trăsuri negre. Carul mortuar e plin de obiecte funerare (lumanari în cranii, spitele sunt făcute din oase umane, acoperișul este făcut din piele umană). Gan ceann ("fară cap"), poate fi alungat purtand un obiect de aur sau lăsând unul în calea lui.
Irlandezul dullahan sau dulachán ("om intunecat") este un călăreț fără cap pe cal negru, care își cara capul la subraț sau îl ține ridicat sus pentru a fi văzut de departe. Capul calarețului este de culoarea mucegaiului și are ochi mici, negri, iar gura zambește stramba, demonic. El mai ține și un bici făcut din coloana vertebrală a unui cadavru. Cand călărețul se oprește cineva moare. Dulhan strigă un nume, iar persoana numită moare pe loc. În altă variantă, el este vizitiul fără cap al unei trăsuri negre. Carul mortuar e plin de obiecte funerare (lumanari în cranii, spitele sunt făcute din oase umane, acoperișul este făcut din piele umană). Gan ceann ("fară cap"), poate fi alungat purtand un obiect de aur sau lăsând unul în calea lui.
The Irishman dullahan or dulachán („dark man”) is a headless horseman on a black horse, who carries his head under his armpit or holds it up high to be seen from afar. The rider’s head is the colour of mould and has small, black eyes, and his mouth smiles crookedly, demonic. He also holds a whip made from the spine of a corpse. When the rider stops, someone dies. Dullhan shouts a name, and the person named dies instantly. In another version, it is the headless visit of a black carriage. The hearse is full of funerary objects (candles in skulls, spikes are made of human bones, the roof is made of human skin). Gan ceann („headless”) can be driven away by carrying a gold object or leaving one in its path.
Nu te poți ascunde de dullahan și nu există cale să i te împotrivești - în fața Călărețului toate lacătele și porțile închise se deschid. Cine îl privește la lucru este stropit cu sânge și însemnat. Acesta poate orbi din cauza biciului sau va fi următorul vizitat de Moarte.
Nu te poți ascunde de dullahan și nu există cale să i te împotrivești - în fața Călărețului toate lacătele și porțile închise se deschid. Cine îl privește la lucru este stropit cu sânge și însemnat. Acesta poate orbi din cauza biciului sau va fi următorul vizitat de Moarte.
You can’t hide from the dullahan and there is no way to oppose him – in front of the Rider all the locks and closed gates open. Whoever looks at him at work is sprinkled with blood and significance. He is blind because of his whip and will be the next to be visited by Death.
Cele mai importante povești scoțiene vorbesc de un Călăreț fără Cap numit Ewen decapitat într-o bătălie a clanurilor la Glen Cainer pe Insula Mull. Aici apare calaretul și calul fără cap.
Cele mai importante povești scoțiene vorbesc de un Călăreț fără Cap numit Ewen decapitat într-o bătălie a clanurilor la Glen Cainer pe Insula Mull. Aici apare calaretul și calul fără cap.
The most important Scottish story is about a Headless Horseman named Ewen beheaded in a clan battle at Glen Cainer on Mull Island. Here appears the horseman and the headless horse.
Folclorul german
Folclorul german
German folklore
Frații Grimm povestesc despre două întâlniri cu un astfel de Călăreț fără Cap, pe care l-au văzut cu proprii ochi. Prima are loc lângă Dresden în Saxonia. Într-o duminică, o femeie îl vede într-o pădure. Într-un loc numit "Apele Pierdute", ea aude un corn de vânătoare și îl vede pe călăreț într-o haină gri, călare pe un cal gri.
Frații Grimm povestesc despre două întâlniri cu un astfel de Călăreț fără Cap, pe care l-au văzut cu proprii ochi. Prima are loc lângă Dresden în Saxonia. Într-o duminică, o femeie îl vede într-o pădure. Într-un loc numit "Apele Pierdute", ea aude un corn de vânătoare și îl vede pe călăreț într-o haină gri, călare pe un cal gri.
The Brothers Grimm talk about two encounters with such a Headless Rider, which they saw with their own eyes. The first takes place near Dresden in Saxony. One Sunday, a woman sees him in a forest. In a place called „Lost Waters”, she hears a hunting horn and sees the rider in a grey coat, riding a grey horse.
Într-o altă poveste din Brunswick, Saxonia de Jos, un Călăreț fără Cap, numit "Vânătorul Sălbatic" îi avertizează din corn pe vânători să nu meargă la vânătoare a doua zi, căci vor avea un accident. În alte variante, el îi vânează pe cei care au comis crime, iar în altele are cu el o haită de câini negri cu limbi de foc.
Într-o altă poveste din Brunswick, Saxonia de Jos, un Călăreț fără Cap, numit "Vânătorul Sălbatic" îi avertizează din corn pe vânători să nu meargă la vânătoare a doua zi, căci vor avea un accident. În alte variante, el îi vânează pe cei care au comis crime, iar în altele are cu el o haită de câini negri cu limbi de foc.
In another story from Brunswick, Lower Saxony, a Headless Horseman named „Wild Hunter” warns the hunters out loud not to go hunting the next day, as they will have an accident. In other cases, he hunts down those who have committed crimes, and in others he has a pack of black dogs with tongues of fire with him.
Folclorul american
Folclorul american
American folklore.
Legenda lui începe în Sleepy Hollow, langă New York, în timpul războiului coloniilor. Folclorul tradițional îl descrie ca un mercenar hessian care a fost ucis în 1776 în bătălia de la White Plains. Capul i-a fost zburat de un tun și a rămas pe câmpul de bătălie, în timp ce trupul i-a fost luat de camarazi. L-au îngropat în cimitirul unei biserici olandeze din Sleepy Hollow, de unde se ridica în fiecare noapte de Halloween ca o fantomă furioasă care își căuta trupul.
Legenda lui începe în Sleepy Hollow, langă New York, în timpul războiului coloniilor. Folclorul tradițional îl descrie ca un mercenar hessian care a fost ucis în 1776 în bătălia de la White Plains. Capul i-a fost zburat de un tun și a rămas pe câmpul de bătălie, în timp ce trupul i-a fost luat de camarazi. L-au îngropat în cimitirul unei biserici olandeze din Sleepy Hollow, de unde se ridica în fiecare noapte de Halloween ca o fantomă furioasă care își căuta trupul.
His legend begins in Sleepy Hollow, near New York, during the colonial war. Traditional folklore describes him as a Hessian mercenary who was killed in 1776 in the Battle of the White Plains. His head was blown off by a cannon and he remained on the battlefield, while his body was taken by his comrades. He was buried in the cemetery of a Dutch church in Sleepy Hollow, from where he rises every Halloween night like a furious ghost looking for his body.
In 2013, seria TV "Sleepy Hollow" introduce noțiuni noi ca Devoratorul de Păcate (Sin Eater), conexiuni legate de Dansul mirilor și dansul sabatului, Simbolistica craniului pană la Cărțile Diavolului.
In 2013, seria TV "Sleepy Hollow" introduce noțiuni noi ca Devoratorul de Păcate (Sin Eater), conexiuni legate de Dansul mirilor și dansul sabatului, Simbolistica craniului pană la Cărțile Diavolului.
In 2013, the TV series „Sleepy Hollow” introduced new notions such as Sin Eater, connections related to the Dance of the Dead and the Sabbath Dance, the Symbolism of the Skull to the Devil’s books.
Adevărul istoric despre Legenda Călărețului fără Cap - mercenarii hessieni.
Adevărul istoric despre Legenda Călărețului fără Cap - mercenarii hessieni.
The historical truth about the Legend of the Headless Horseman – the Hessian mercenaries.
În timpul Războiului de Independență, Landgrave Frederick al II-lea din Hesse-Kassel (o mică țară independentă din nordul regiunii Hesse) și alți prinți germani și-au angajat armata să lupte pentru Marea Britanie împotriva revoluției americane. Luptătorii erau numiți hessieni pentru că cel mai mare corp al armatei (13 ooo de soldați din totalul de 30.000) veneau din acea regiune. Unități întregi reprezentate de drapele, ofițeri, uniforme proprii și arme pe măsură au fost trimise în America cu o disciplină extremă: dezertorii erau fie decapitați fie bătuți de întreaga companie.
În timpul Războiului de Independență, Landgrave Frederick al II-lea din Hesse-Kassel (o mică țară independentă din nordul regiunii Hesse) și alți prinți germani și-au angajat armata să lupte pentru Marea Britanie împotriva revoluției americane. Luptătorii erau numiți hessieni pentru că cel mai mare corp al armatei (13 ooo de soldați din totalul de 30.000) veneau din acea regiune. Unități întregi reprezentate de drapele, ofițeri, uniforme proprii și arme pe măsură au fost trimise în America cu o disciplină extremă: dezertorii erau fie decapitați fie bătuți de întreaga companie.
During the War of Independence, Landgrave Frederick II of Hesse-Kassel (a small independent country in northern Hesse) and other German princes engaged his army to fight for Britain against the American Revolution. The fighters were called Hessians because the largest army corps (13,000 soldiers out of a total of 30,000) came from that region. Whole units of flags, officers, uniforms, and custom weapons were sent to America with extreme discipline: the deserters were either beheaded or beaten by the entire company.
Hessienii reprezentau un sfert din forțele folosite de britanici în acest război și aveau o reputație pe măsură: jäger, husari, trei companii de artilerie și patru batalioane de grenadieri. Infanteria ușoară era înarmată cu muschete, iar artileria hessiana folosea tunuri puternice și büchse, o armă scurtă, de mare calibru. Inițial, un astfel de regiment avea intre 500-600 soldați.
Hessienii reprezentau un sfert din forțele folosite de britanici în acest război și aveau o reputație pe măsură: jäger, husari, trei companii de artilerie și patru batalioane de grenadieri. Infanteria ușoară era înarmată cu muschete, iar artileria hessiana folosea tunuri puternice și büchse, o armă scurtă, de mare calibru. Inițial, un astfel de regiment avea intre 500-600 soldați.
The Hessians accounted for a quarter of the forces used by the British in this war and had a good reputation: jäger, hussars, three artillery companies and four grenadier battalions. The light infantry was armed with muskets, and the Hessian artillery used powerful cannons and büchse, a short, large calibre weapon. Initially, such a regiment had between 500-600 soldiers.
Aproape 18.000 de soldați din trupele hessiene au sosit in America in 1776. Prima dată au acostat lângă Staten Island, New York și au participat la această bătălie. Apoi, au venit tot mai mulți, participand la fiecare bătălie și devenind indispensabili pentru englezi. Dupa 1777, au fost folosiți mai mult ca garnizoane sau trupe de patrulare.
Aproape 18.000 de soldați din trupele hessiene au sosit in America in 1776. Prima dată au acostat lângă Staten Island, New York și au participat la această bătălie. Apoi, au venit tot mai mulți, participand la fiecare bătălie și devenind indispensabili pentru englezi. Dupa 1777, au fost folosiți mai mult ca garnizoane sau trupe de patrulare.
Nearly 18,000 Hessian troops arrived in America in 1776. They first landed near Staten Island, New York, and took part in the battle. Then came more and more, participating in every battle and becoming indispensable to the English. After 1777, they were used more as garrisons or patrol troops.
Imaginea lor pentru revoluționarii americani devine teribilă, din cauza barbarismului lor profesionist, a datoriilor și a uniformelor. O armată regulată de asemenea amploare, antrenată să ucidă cu cele mai noi tehnici putea părea un adevărat monstru pentru rebelii americani.
Imaginea lor pentru revoluționarii americani devine teribilă, din cauza barbarismului lor profesionist, a datoriilor și a uniformelor. O armată regulată de asemenea amploare, antrenată să ucidă cu cele mai noi tehnici putea părea un adevărat monstru pentru rebelii americani.
Their image for the American revolutionaries becomes terrible, because of their professional barbarism, their equipment and their uniforms. A regular army of such magnitude, trained to kill with the latest techniques, could look like a real monster to American rebels.
Translated by:
Team 01 - The Holiday Bringers - Ocrainiciuc Ioana & Prodan Adriana
Page updated
Google Sites
Report abuse