Embedded Files
RO-MD Transnational Educational Project - It is all about legends and a translegendary friendship
Mănăstirea Saharna, în întregul ei ansamblu, este unul din cele mai vechi așezăminte monahale din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Ansamblul monastic este compus din două mănăstiri : una rupestră, Bunavestire, și alta terestră, Sfânta Treime.
The Saharna Monastery, in its entirety, is one of the oldest monastic settlements within the Orthodox Church of the Republic of Moldova. The monastic ensemble is composed of two monasteries: one in the cave, The Annunciation, and another terrestrial, Holy Trinity.
Istoria mănăstirii rupestre se cunoaște foarte puțin, neștiindu-se data precisă a întemeierii și cine sunt întemeietorii. Nici chiar cercetătorii din domeniu n-au ajuns încă la o părere unanimă privind perioada întemeierii acestei chinovii.
The history of the cave (rupestral) monastery is very little known, not knowing the precise date of its foundation and who the founders are. Even researchers in the field have not yet reached a unanimous opinion regarding the period of the foundation of this monastery.
Mănăstirea terestră, fiind o ctitorie călugărească, a fost întemeiată în anul 1776 de către Schimonahul Vartolomeu Ciungu (1739-1798). Câte ceva despre viața starețului Vartolomeu aflăm din inscripția, ce însoțea portretul lui, descoperit în trapeza mănăstirii Sfânta Treime de către inginerul arhitect Nicolae Tiganco.
The terrestrial monastery, a monastic edifice, was founded in 1776 by Abbot Bartholomew nicknamed One-Arm (1739-1798). We learn something about Abbot Bartholomew's life from the inscription accompanying his portrait, discovered in the refectory of the Holy Trinity Monastery by the architect-engineer Nicolae Tiganco.
Iată această inscripție: „în 1739 în ziua 23 a lunii decembrie a avut loc nașterea trupească, a numitului Vasile, din părintele preot Teodor și maica Pelagheia. În anul 1760 în ziua a doua a lunii mai, în orașul Savran gubernia Podoliei, fiind logodit și mergând la logodnica sa pentru a se căsători, Vasile fusese pe neașteptate rănit cu un glonț în mâna stângă, iar în anul 1766, a lunii mai a părăsit patria sa și a venit în Moldova. În 1776 în luna martie ziua 25 a intrat în Saharna. Nu era nimic, era acolo un loc pustiu, a clădit biserica, chilii, ograda și altele”.
Here is this inscription: "in 1739, on the 23rd of December, the physical birth of the named Vasile (Basil) took place, from father priest Teodor and mother Pelagheia. In 1760, on the second day of May, in the city of Savran, Podolia governorate, being betrothed and going to his fiancee to get married, Vasile (Basil) was unexpectedly wounded with a bullet in his left hand, and in the year 1766, on the month of May, he left his homeland and came to Moldova. In 1776, on the 25th of March, he entered Saharna. There was nothing, only a deserted place, he built the church, the cells, the fence, and others".
Există unele momente, care ne permit să presupunem că până a începe construcția noii mănăstirii, Vartolomeu cu o mica comunitate de călugări trăiseră în mănăstirea din stâncă. Însă viața în acel loc era foarte anevoioasă și părintele Vartolomeu hotărăște construcția unei mănăstiri terestre, care ar fi fost și aproape de căile de comunicare din localitățile apropiate, și asezata într-un loc unde liniștea călugărilor nu avea să fie tulburată.
There are some moments that allow us to assume that until the construction of the new monastery began, Bartholomew and a small community of monks had lived in the rock monastery. But life in that place was very difficult and father Bartholomeu decided to build a terrestrial monastery, which would also be close to the communication routes from the nearby towns and placed in a place where the peace of the monks would not be disturbed.
Era destul de dificil să găsești un asemenea loc și, după cum spune tradiția că se cuvenea unui bun călugăr și creștin, dinainte de începerea lucrărilor, Vartolomeu trăiește 40 de zile de post și rugăciune, pentru a milostivi pe Dumnezeu și sfinții, ca să fie ajutat în alegerea cât mai reușită a unui loc pentru construcția mănăstirii.
It was quite difficult to find such a place and, as tradition says it was due to a good monk and Christian, before starting the works, Bartholomew lived 40 days of fasting and prayer, to receive mercy from God and the saints, to be helped in the most successful choice of a place for building the monastery.
Legenda spune că, în ultima zi de rugăciune, el a avut o revelație. I s-a arătat Preasfânta Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, care era înconjurată de foc ceresc și i-a arătat locul, unde, după voia Celui Preaînalt, trebuia să construiască locașul monahal închinat Sfintei Treimi.
Legend has it that, on the last day of prayer, he had a revelation. The Blessed Virgin Mary, Mother of God, who was surrounded by heavenly fire, appeared to him and showed him the place where, according to the will of the Lord, he was to build the monastic place dedicated to the Holy Trinity.
Acest loc era colina de la poalele celor trei dealuri. Minunea a avut loc pe stânca cu numele Grimidon și, ca dovadă a alegerii divine, Maica Domnului a lăsat încrustată în piatră urma piciorului Ei. Această urmă se poate vedea și astăzi în capelă, ce este construită în cinstea acestui fapt pe stânca Grimidon.
This place was the small hill at the foot of the three higher hills. The miracle took place on the rock named Grimidon and, as proof of the divine choice, the Mother of God left the imprint of Her foot embedded in the stone. This trace can still be seen today in the chapel, which is built in honour of this fact on the Grimidon rock.
Părintele Vartolomeu a început construcția mănăstirii și a chivernisit-o până în anul 1798, când la conducerea ansamblului chinovial i-a urmat Egumenul Paisie.
Father Bartholomew started the construction of the monastery and managed it until 1798 when he was succeeded by Abbot Paisie at the head of the Chinovial ensemble.
Prima atestare documentară este din 24 ianuarie 1495, cand Ștefan cel Mare întărește prin uric împărțeala între urmașii lui Sima Rugina, printre care și satul Saharna, menționează istoricul Vladimir Nicu. Apoi timp de peste o sută de ani istoria nu ne lasă nici o mărturie despre această localitate.
The first documentary attestation is from January 24th, 1495, when Stephen the Great strengthens the partition between the descendants of Sima Rugina, including the village of Saharna, by means of an official document, mentions the historian Vladimir Nicu. Then, for over a hundred years, history leaves us no evidence of this place.
Abia la 24 februarie 1602, voievodul Ieremia Movilă, după moartea vornicului Bucium, aprobă ca satul Saharna și o treime din moșie să rămână în posesia văduvei Antemia și a feciorilor ei.
Only on February 24th, 1602, voivode Ieremia Movilă, after the death of the governor Bucium, approved that the village of Saharna and a third of the estate remain in the possession of the widow Antemia and her sons.
La 23 martie 1733 Saharna devine proprietatea boierului Constantin Hrisoverghi. În anul 1783 Băneasa Maria Calimah dăruiește de zestre moșia Saharna nepoatei sale, Smaranda, fiica lui Enache Hrisoverghi, danie ce a fost întărită cu carte domnească în anul 1785 de către Alexandru Ioan Mavrocordat.
On March 23rd, 1733, Saharna became the property of the boyar Constantin Hrisoverghi. In 1783, Băneasa Maria Calimah gave the Saharna estate to her niece, Smaranda, daughter of Enache Hrisoverghi, as a dowry, which was strengthened with a royal charter in 1785 by Alexandru Ioan Mavrocordat.
În 1795 stolnicul Enache Hrisoverghi înzestrează schitul Saharna cu 120 desetine de pământ, ce sunt dăruite nelegal și din care pricină, credem, s-a iscat o mică neînțelegere între comunitatea condusă de Vartolomeu și posesoarea de drept a mosiei, adică Smaranda. Aceasta mică neînțelegere se întărește și mai mult când, în 1798, soția lui Hrisoverghi, spătăreasa Ancuța, face o dăruire repetată a moșiei Saharna, care de data aceasta este dăruită de zestre surorii mai mici a Smarandei, Mărioara.
In 1795 the high steward Enache Hrisoverghi endows the Saharna hermitage with 120 tithes of the land, which were illegally donated and because of this, we believe, a small misunderstanding arose between the community led by Bartholomew and the rightful owner of the estate, Smaranda. This small misunderstanding is strengthened even more when, in 1798, Hrisoverghi the swordbearer's wife, Ancuța, makes a repeated donation of the Saharna estate, which this time is given as a dowry to Smaranda's younger sister, Mărioara.
Pentru rezolvarea acestor mici conflicte în care erau implicați familia Hrisoverghi și starețul Vartolomeu, în anul 1800 are loc o judecată, care o face pe Smaranda posesoarea moșiei Saharna.
To resolve these small conflicts in which the Hrisoverghi family and Abbot Bartholomew were involved, in 1800 a trial was held, which made Smaranda the owner of the Saharna estate.
În anul 1818 se încep lucrările de construcție a bisericii de vară, devenită mai târziu biserică centrală, care se încheie în 1821, deja sub conducerea Egumenului Tarasie. Biserica este sfințită în același an în cinstea Sfintei Treimi, se presupune că de către Mitropolitul Veniamin Costachi.
In 1818, construction work began on the summer church, which later became the central church, which ended in 1821, already under the leadership of Hegumen Tarasie. The church is consecrated in the same year in honour of the Holy Trinity, supposedly by Metropolitan Veniamin Costachi.
În anul 1837, în timpul stăreției Egumenului Onisifor, s-a renovat catapeteasma bisericii, care se știe că era și ea foarte frumoasă, împodobită cu icoane valoroase (la închiderea mănăstirii din 1964 aceste icoane au dispărut fără urmă). Tot în același an se mai construiește un corp de case din piatră.
In 1837, during the reign of Hegumen Onisifor, the church spire was renovated, which is known to have been very beautiful, and adorned with valuable icons (when the monastery closed in 1964, these icons disappeared without a trace). In the same year, another body of stone houses was built.
Printr-o directivă din 11 octombrie 1838, egumenul Tarasie, care timp de 19 ani fusese stareț al mănăstirii Saharna, a trecut pe un an la mănăstirea Hârbovăț, pentru a „orândui lucrurile”.
By a directive of October 11th, 1838, Hegumen Tarasie, who for 19 years had been the prior of the Saharna monastery, moved to the Hârbovăț monastery for a year, in order to "arrange things".
În anul 1842 decedează subit egumenul Onisifor și după regulă se face un act de transmitere a patrimoniului următorului ales pentru a fi superiorul mănăstirii, anume părintelui Tovie.
In 1842, Hegumen Onisifor died suddenly, and, according to the rule, a deed was made to transfer the patrimony to the next chosen one to be the superior of the monastery, namely Father Tovie.
Din neștiință și posibil și neglijența călugărilor localnici, în anul 1843 mănăstirea a trecut prin pericolul de a fi sărăcită de obiectele vechi și de mare preț, de care dispunea, de către niște anticari din Podolia Ucrainei. A fost salvată de agentul financiar Alexie Kliuceariov din Kameneț, care, la 30 martie 1843, a expediat pe numele guvernatorului Basarabiei, Pavel Fiodorov, o scrisoare, în care îi povestește despre josniciile puse la cale de niște funcționari din guvernământul Podoliei. Guvernatorul Fyodorov trimite, la rândul lui, această scrisoare arhiepiscopului Dimitrie Sulima, care a luat măsurile cuvenite ca nimic din lucrurile mănăstirii să nu să se înstrăineze.
Due to the ignorance and possibly the negligence of the local monks, in 1843 the monastery went through the danger of being impoverished by the old and expensive objects it had, by some antiquarians from Podolia, Ukraine. It was saved by the financial agent Alexie Kliuceariov from Kamenetz, who, on March 30th, 1843, sent a letter in the name of the governor of Bessarabia, Pavel Fyodorov, in which he tells him about the mischief planned by some officials in the government of Podolia. Governor Fyodorov, in turn, sends this letter to Archbishop Dimitrie Sulima, who took the necessary measures to ensure that none of the monastery's belongings be alienated.
În anul 1857, sub conducerea părintelui stareț Serafim, se restaurează mănăstirea rupestră, care ajunsese într-o stare avansată de deteriorare. La 21 decembrie 1869, starețul Vladimir adresează o scrisoare Consistoriului, rugându-l să i se permită tăierea și comercializarea a 60 desetine de pădure din moșia mănăstirii, pentru a îmbunătăți situația financiară.
In 1857, under the leadership of Father Prior Serafim, the cave (rupestral) monastery was restored, which had reached an advanced state of deterioration. On December 21st, 1869, Prior Vladimir addressed a letter to the Consistory, asking him to be allowed to cut and sell 60 tens of forest from the monastery estate, in order to improve the financial situation.
Pentru că în mănăstiri slujbele se oficiază în fiecare zi, iar biserica de vară nu avea, și nici nu are, un sistem autonom de încălzire, s-a hotarat construcția unei biserici de iarnă. Lucrarea se înfăptuiește în anul 1883. S-a construit o biserică nu prea mare, sub forma pătrată, în stil arhitectural moldovenesc. Este sfințită în cinstea Nașterii Maicii Domnului.
Because services are held every day in monasteries, and the summer church did not have and does not have an autonomous heating system, it was decided to build a winter church. The work was carried out in 1883. A not-too-big church was built, in a square shape, in the Moldavian architectural style. It is consecrated in honour of the Nativity of the Mother of God.
În anul 1900 s-a renovat mănăstirea rupestră de către locuitorii Saharnei Ipolit Terletki și Vasile Corneanu, renovare care a afectat aspectul interior și cel exterior al mănăstirii. Atunci a fost demolat peretele natural dintre biserica și chiliile ce îi erau alăturate, ridicându-se pereții noi din „cotileți” - blocuri de piatră calcaroase de forme regulate.
In 1900, the rupestral monastery was renovated by the inhabitants of Saharna, Ipolit Terletki, and Vasile Corneanu, a renovation that affected the interior and exterior of the monastery. Then the natural wall between the church and the cells that were next to it were demolished, and the new walls were built from "cotileti" - lime stone blocks of regular shapes.
După anul 1918 mănăstirea și-a schimbat statutul, devenind „de maici”. Când mănăstirea a avut acest statut, a avut-o ca stareță pe maica Valentina, care din cauza provenienței sale conduce cu comunitatea nu prea multă vreme, fiind mai apoi nevoită să părăsească Basarabia și să se refugieze în România împreuna cu cele două nepoate ale sale, care făcuseră noviciatul în mănăstire.
After 1918 the monastery changed its status, becoming "of nuns". When the monastery had this status, it had Mother Valentina as its abbess, who, because of her origin, led the community for not too long, being then forced to leave Bessarabia and take refuge in Romania together with her two nieces, who had done the novitiate in the monastery.
Prin anul 1950 mănăstirea ajunsese la înflorire maximă, fiind una din cele mai bine amenajate și cuvios împodobite lăcașuri de cult monahale din țara noastră, dar nu pentru mult timp, pentru că în 1964, în timpul regimului sovietic, mănăstirea este închisă și transformată într-un spital de psihiatrie. Tot avutul și podoabele mănăstirii sunt devastate și nimicite fără milă. Chiliile călugărești sunt amenajate ca saloane de spital, biserica de vară este transformată în depozit, iar cea de iarnă - în casă de cultură.
By 1950, the monastery had reached its peak, being one of the most well-arranged and respectfully decorated monastic places of worship in our country, but not for long, because, in 1964, during the Soviet regime, the monastery was closed and turned into a psychiatric hospital. All the possessions and ornaments of the monastery are devastated and destroyed without mercy. The nun' cells are set up as hospital rooms, the summer church is transformed into a warehouse, and the winter church - into the house of culture.
Redeschiderea mănăstirii a avut loc la 19 aprilie 1991. Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinției Sale Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove, mănăstirea își reîncepe cu greu, dar și cu pași siguri, activitatea misionară și pastorală.
The reopening of the monastery took place on April 19th, 1991. With the blessing of His Holiness Vladimir, the Metropolitan of Chisinau and all of Moldova, the monastery is resuming its missionary and pastoral activity with difficulty, but also with sure steps.
Concomitent cu slujbele și rugăciunile săvârșite de două ori pe zi, călugării viețuitori, foarte puțini la număr, munceau mult pentru a se putea întreține și pentru a ridica din ruine și dezastru monastirea, ce fusese pangarită timp de aproape trei decenii.
Simultaneously with the services and prayers performed twice a day, the living monks, very few in number, worked hard to support themselves and to raise the monastery from ruins and disaster, which had been lamented for almost three decades.
Se fac lucrări de restaurare mai întâi în biserica de iarna pentru oficierea serviciilor divine zilnice. Această biserică nu are pictură interioară și nu demult i s-a construit o anexă, un mic paraclis în care se păstrează racla cu moaștele Cuviosului Macarie pe durata iernii.
Restoration work is done first in the winter church for the celebration of daily divine services. This church has no interior painting and not long ago an annex was built, a small chapel where the shrine with relics of the Reverend Macarie is kept during the winter.
Concomitent s-a restaurat și biserica de vară (1992-1998). Cu regret nu a fost posibilă păstrarea și conservarea picturii vechi, care era într-un grad avansat de deteriorare, așa că pe pereții bisericii se așează chipuri noi de sfinți pictați în stil realist de către pictorul Vladimir Lazăr din Rezina.
At the same time, the summer church was restored (1992-1998). Regrettably, it was not possible to save and conserve the old painting, which was in an advanced degree of deterioration, so new faces of saints painted in a realistic style by the painter Vladimir Lazar from Rezina are placed on the walls of the church.
Trebuie să menționăm, că în interior, biserica este pictată în întregime astfel că începând de la catapeteasma clasică în cinci rânduri meșterită din lemn de paltin în România, de-a dreapta și de-a stânga, în primul registru sunt pictați sfinții cuvioși părinți, care au pus temeliile monahismului contemporan: Cuvioșii Antonie și Teodosie din Lavra Kievo-Pecerska, Serafim al Sarovului, Siluan Athonitul, Paisie Velicicovski, Macarie Egipteanul, Paraschiva de la Iași, Ambrozie de la Optina, Antonie cel Mare, Gherasim de la Iordan etc.
We have to mention that, inside, the church is painted in its entirety so that, starting from the classical iconostasis in five rows made of sycamore wood in Romania, on the right and on the left, in the first register are painted the holy pious parents, who laid the foundations of contemporary monasticism: Venerable Anthony and Theodosius of the Kievo-Pecerska Lavra, Seraphim of Sarov, Siluan the Athonite, Paisius Velicicovski, Macarie the Egyptian, Paraschiva from Iași, Ambrose from Optina, Anthony the Great, Gerasim from Jordan, etc.
Deși nu există nici o mărturie scrisă sau documente autentice, tradiția spune că Mănăstirea Saharna, după tradiția timpurilor voievodale, a fost închinată de către întemeietorii și ctitorii ei Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Although there is no written testimony or authentic document, tradition says that the Saharna Monastery, according to the tradition of voivode times, was dedicated by its founders and builders to the Church of the Holy Sepulcher in Jerusalem.
Din relicvele, pe care le deține mănăstirea în prezent menționăm moaștele Preacuviosului Egumen Macarie Tincu, iscusit duhovnic al sec. XX, precum și icoana cu chipul Fericitei Matrona de la Moscova, în care se mai păstrează și mici particele din moaștele mai multor sfinți: Cuvioși părinți din Lavra Kievo-Pecerska, cuviosul Serafim de la Sarov, Sfânta Mare Mucenița Varvara, doi mucenici din Caucaz, o bucată din piatra de pe Mormântul Domnului și o bucată din Stejarul Mamvri.
Among the relics, which the monastery currently owns, we mention the relics of the Venerable Igumen Macarie Tincu, a skilled clergyman of the 20th century, as well as the icon with the face of Blessed Matrona from Moscow, in which small particles of the relics of several saints are also kept: Reverend Fathers from the Kievo-Pecerska Lavra, Reverend Seraphim from Sarov, Holy Great Martyr Varvara, two martyrs from the Caucasus, a piece of the stone from the Lord's Tomb and a piece of the Mamvri Oak.
În prezent comunitatea de călugări numără 20 de persoane, dintre care 10 sfinți slujitori ai altarului. Serviciile religioase sunt săvârșite de două ori pe zi, dimineața și seara, în limbile română și rusă, iar la sărbătorile mari și în greacă.
Currently, the community of monks counts 20 people, 10 of which are holy servants of the altar. Religious services are performed twice a day, in the morning and in the evening, in Romanian and Russian, and on major holidays in Greek.
În fiecare zi după Sfânta Liturghie: rugăciune la racla cu moaătele Sfântului Cuviosului Macarie. În fiecare zi de vineri, Acatistul Cuviosului Macarie. Sâmbăta, după Sf. Liturghie, Acatistul la icoana Maicii Domnului Potir Nesecat, care are dar de la Dumnezeu de a vindeca patimile beției, fumatului și narcomaniei. Joi seara, la miezul nopții, se săvârșește Taina Sfântului Maslu cu Rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare pentru oamenii, care suferă de duhuri necurate.
Every day after the Holy Liturgy: prayer at the reliquary with the relics of Saint Venerable Macarie. Every Friday the Akathist of the Venerable Macarie. On Saturday, after the Holy Liturgy, the Akathist at the icon of Our Lady of the Undry Chalice, which has a gift from God to heal the passions of drunkenness, smoking, and drug addiction. Thursday evening, at midnight, the Sacrament of Holy Olives is celebrated with the Prayers of Saint Basil the Great for people who suffer from unclean spirits.
Izvorul cu apă tămăduitoare
The spring with healing water
Nu departe de mănăstire, paralel cu cărarea care duce spre mănăstirea rupestră, puteți găsi izvorul cu apă tămăduitoare. Acest izvor a fost construit chiar lângă locul unde, după cum spun bătrânii, era „Izvorul lui Vavila”, izvor, care iarna avea apa foarte caldă.
Not far from the monastery, parallel to the path that leads to the rupestral monastery, you can find the spring with healing water. This spring was built right next to the place where, as the elders say, was the "Vavila Spring", a spring that had very warm water in the winter.
Apa Izvorului Minunilor de azi în mod miraculos ajută multor oameni, vindecând boli sufletești și trupești. Din această cauză lângă izvor a fost construit un bazin special pentru scăldat. Și pentru că este un izvor, care aduce oamenilor tămăduire și mari speranțe, scăldatul în el presupune niște reguli aparte.
The water of the Spring of Miracles nowadays miraculously helps many people, healing soul and body diseases. For this reason, a unique pool for bathing was built near the spring. And because it is a spring which brings people healing and great hopes, bathing in it requires some special rules.
Astfel, femeile se scaldă îmbrăcate în cămăși lungi sau halate, iar bărbații se scaldă în chiloți sau șorți. Îmbrăcămintea, în care vă scăldați trebuie sa fie nouă sau cel puțin curată.
Thus, women bathe in long shirts or robes, and men bathe in panties or shorts. The clothes in which you bathe must be new or at least clean.
Fiindcă apa este foarte rece, copiii și bătrânii își pot spăla numai fața, mâinile și picioarele, iar înainte de a intra în apă se rostesc rugăciuni: Tatăl nostru.., Născătoarea de Dumnezeu Fecioara.., Apărătoarea Doamnă.. sau altele. Afundările se fac până peste cap de 3, 7, 9, 12 sau 40 de ori.
Because the water is very cold, children and the elderly can only wash their face, hands, and feet and, before entering the water, prayers are said: Our Father..., The Virgin Mother of God..., Our Lady Protector... or others. Dives are done up above the head 3, 7, 9, 12, or 40 times.
Credits to: Colbasnicov Sabrina_MD
Translated by:
Team 01: Black Swans - Ocrainiciuc Ioana & Mîțu Ionela
Page updated
Google Sites
Report abuse