Embedded Files
RO-MD Transnational Educational Project - It is all about legends and a translegendary friendship
Se zice că, după ce au răsărit toate florile, Zâna Florilor le puse fiecăreia câte un nume; uitase însă de una. Florile, văzându-se cu nume, se bucurau care de care mai tare. Cea uitată însă, stătea mâhnită şi dusă pe gânduri într-o vale de lângă pârâu. Plângea amarnic neînțelegând de ce ea-i mai puţin iubită decît suratele ei şi lacrimile i se împleteau cu stropii jucăuşi ai pârâului.
It is said that, after all the flowers had sprouted, the Flower Fairy gave each one a name; but she had forgotten one. The flowers, seeing each other bearing a name, rejoiced more and more. The forgotten one, however, sat sadly and got carried away in a valley by the stream. She wept bitterly, not understanding why she was less loved than her sisters, and her tears mingled with the playful splashes of the stream.
Într-o zi, ieşind la plimbare pe o câmpie înverzită şi împănată cu fel de fel de flori, Zâna Florilor se umplu de bucurie cînd văzu că toate florile îi zâmbesc fericite pentru numele alese. Coborând costa poienii către pârîul ce susura de mai mare dragul, zâna dădu peste floricica cea tristă ce nu mai contenea plânsul. O întrebă plină de mirare:
- Dar tu, frumoasă şi delicată floare, de ce stai, plângi şi te tângui când toate suratele tale se veselesc ?
One day, going for a walk on a green plain full of all kinds of flowers, the Flower Fairy was filled with joy when she saw that all the flowers smiled happily at her chosen names. Going down the coast of the meadow towards the stream that whispered with a good grace, the fairy came across the sad little flower that could no longer contain her weeping. She asked her full of wonder:
"But you, beautiful and delicate flower, why do you sit, cry, and mourn when all your sisters rejoice?"
-D-apoi cum n-oi plînge şi nu m-oi tângui, după ce toate suratele mele au primit câte un nume frumos iară pe mine m-ai uitat?!, răspunse floricica suspinând.
Auzind răspunsul, zâna se întreba cum de a uitat-o tocmai pe ea, care-i atîta de frumoasă şi delicată.
-Lasă, draga mea, nu te mai amărî... Nici nu va apune soarele şi vei avea şi tu un nume.
“But how not tocry and wail when all my sisters have received beautiful names and you have forgotten about me?” answered the little flower with a sigh.
Hearing the answer, the Fairy wondered how she had forgotten about her, especially since she was so beautiful and delicate.
“Now, now, my dear, don’t be sad... The sun won't even get to set and you will have a name, as well.
Credits Monica Lepcaliuc_RO
Cum rosti cuvintele zâna se şi făcu nevăzută. Se întoarse la palat, se sfătui cu celelalte zâne şi, chemând la sine pe floricica uitată, îi zise:
- Nu m-ai uitat că nu ţi-am pus şi ţie un nume aşa cum am pus tuturor suratelor tale, aşa că de azi înainte te vei numi „Nu mă uita!”
Şi, de-atunci, „nu mă uita” se numeşte floricica aceasta în multe părţi ale lumii.
No sooner did she utter the words than the fairy disappeared. She returned to the palace, consulted with the other fairies and, calling he forgotten flower, she said:
“You haven’t forgotten that I haven’t given you a name just like all your other sisters, so from now on you will be called Forget-me-not!”
And ever since, this little flower is called “forget-me-not” in many parts of the world.
Translated by
Team 5 - The World of Magic - Pîslariu Alexandra & Lefter Valeria
Page updated
Google Sites
Report abuse