Țara dornelor și miturile sale
THE LAND OF DORNAS AND ITS MYTHS
by Damian Gicoveanu
Embedded Files
RO-MD Transnational Educational Project - It is all about legends and a translegendary friendship
Când eram mic citeam o mulțime de povești, basme și legende populare românești. Nu din obligație la școală (deși cunoștințele pe care le acumulam îmi prindeau bine la ora de română), ci din interes și fascinație. Ce poate fi mai frumos pentru mintea unui copil decât să-și imagineze lucruri care, oricât de fără sens par ele acum, pe atunci erau adevărate surse de minunăție? Fiind un om de-al locului, n-am putut să trec indiferent peste legendele Dornelor (da, sunt mai multe). Așa că am pus mâna pe carte (nu mai știu exact în care le-am găsit), pe o felie de pâine cu dulceață (tot timpul mâncam când citeam și citeam când mâncam) și m-am instalat în pat la bunică-mea.
When I was little I used to read a lot of stories, fairy tales, and popular Romanian legends - not out of obligation for school (although the knowledge I've gained is good for me in Romanian class), but out of interest and fascination. What can be more beautiful to the mind of a child than to imagine things that, however meaningless they would seem now, were then true sources of wonder? Being a local man, I couldn't ignore the legends of the Dornas (yes, there are more of them). So I got hold of the book (I don't remember exactly in which book I found them), a slice of bread and jam (I would always eat when I read and would read when I ate), and settled into bed at my grandmother's.
Țara Dornelor nefiind de ici colea, are deci nu una, ci două legende. Evident, fiecare are mai multe versiuni, pentru că asta e frumusețea informațiilor transmise prin viu grai. Inutil să mai spun că legendele de mai jos acoperă toate localitățile dornene: Vatra Dornei, Dorna Arini, Șaru Dornei și Dorna Candreni.
The Land of Dornas, not being from here or there, has not one, but two legends. Obviously, every one of them has multiple versions, because that's the beauty of information transmitted byword of mouth. Needless to say, the legends below cover all Dornish localities: Vatra Dornei, Dorna Arini, Șaru Dornei, and Dorna Candreni.
Legat de această mănăstire, una dintre cele mai vechi din judeţul Suceava, există o legendă cum că ar fi fost blestemată de Anastasie Crimca, fost Mitropolit al Moldovei. Supărat de faptul că domnitorul Ştefan Tomşa al II-lea l-a exilat la o mănăstire din sudul Moldovei, Crimca ar fi blestemat mănăstirea ctitorită de Tomşa, blestem care ar fi sunat aşa: „casa pe care ai făcut-o să ajungă grajd de cai, crâşmă şi să se tragă în ea cu puşca”.
There is a legend about this monastery, one of the oldest in Suceava County, that it was cursed by Anastasie Crimca, former Metropolitan of Moldavia. Angry at the fact that the ruler Stephen TomasiII exiled him to a monastery in the south of Moldavia, Crimca is said to have cursed the monastery founded by Tomsi, a curse that would have sounded like this: "the house that you have built is to become a horse stable, a pub and to be shot at with a rifle".
Cea cu Ștefan cel Mare
Povestea zice că mai demult nu exista în depresiunea Dornelor decât o singură comună, numită Dorna Bucovineană, care cuprindea teritoriile care astăzi aparțin comunei Dorna Arini. Iar în înființarea acestei comune vaste un rol deosebit de important l-a jucat nimeni altul decât Ștefan Vodă.
The One with Stephen the Great
The story says that in the Dornas depression, there was only one commune, called Bucovinean Dorna, which included the territories that today belong to Dorna Arini. And in the establishment of this vast commune, a very important role was played by none other than Stefan Voda (the ruler of Moldavia Stephen the Great - n. tr.).
În zilele în care Ștefan Vodă fugărea turcii din țărișoara noastră se zice că între Câmpulung și zona Dornei nu exista picior de om. Tot ce vedeai erau copaci și bălării în care hălășduiau nestingherite tot soiul de lighioane mai mult sau mai puțin agresive. Ei, dar la intrarea în zona Dornelor, pe locul unde azi se află Vatra Dornei, trăia un flăcău numit Gheorghiță, renumit pentru abilitățile lui de hoț și vânător. Uneori, cică, își combina cele două talente, în sensul că fura vânat de la alți vânători. Eh, povești...
In the days when Stefan Voda fled the Turks from our country, it is said that between Campulung and Dorna no human footprint had been seen. All you could see were trees and heath in which all kinds of more or less aggressive beasts were dwelling freely. Well, but at the entrance to the Dornas area, on the spot where Vatra Dornei is today, lived a young man named Gheorghita, famous for his skills as a thief and hunter. Sometimes, it is said, he combined his two talents in the sense that he also stole hunting from other hunters. Only stories…
Acest Gheorghiță se pare că era în același timp (pe lângă hoț și vânător iscusit) o gazdă foarte primitoare. Toți drumeții care făceau drumul de o zi din Câmpulung pe Valea Bistriței opreau și se hodineau la Gheorghiță, care-i omenea cu mâncare, băutură și călăuze. Se zice că niciodată nu fura de la oaspeții lui, dar parcă poți să ai încredere în legende?
This Gheorghita seems to have been (besides a thief and skillful hunter) a very welcoming host at the same time. All the wayfarers who made the day trip from Campulung on the Bistrita Valley stopped and rested at Gheorghita, who would serve them food, drink, and guides. They say he never stole from his guests, but can you really trust legends?
Am uitat să vă mai zic de altă calitate a lui Gheorghiță, vitală pentru această poveste. Își dorea foarte mult să fie tată, iar cu prima nevastă n-a avut noroc. De aceea, cu acordul ei, Gheorghiță își mai luă o nevastă, care de data asta îi dărui nu mai puțin de 3 copii, pe numele lor Gheorghe, Ioniță și Grigore.
I forgot to mention another quality of Gheorghita, which is vital for this story. He desperately wanted to be a father, but he was not lucky with his first wife. That is why, with her consent, Gheorghita took another wife, who this time gave him no less than 3 children, named George, Ioniță, and Grigore.
Dar ați ghicit! Gheorghiță al nost’ n-avea voie să aibă mai mult de o nevastă, regulă care s-a păstrat încă pe meleagurile bucovinene. Din păcate, ar spune unii. Nu eu.
But you guessed it! Our Gheorghita was not allowed to have more than one wife, a rule that is still kept in Bucovina. Unfortunately, some would say. Not me.
Vajnicul și virilul dornean, prins cu mâța-n sac, a fost ridicat de autorități și dus la Suceava, să fie judecat la Cetatea de Scaun după gravitatea faptelor comise. Ajungând însă acolo, fu bine primit de toți cei cărora le dăduse el ospitalitate de-a lungul anilor, iar cei mai sus-puși dintre dânșii avură grijă nu numai să scape basma curată în ochii lui Ștefan Vodă, ci și să pară drept un mare binefăcător și om de bază al zonei Dornelor. Vodă, drept răsplată, îi făcu stăpân pe dealurile și pădurile din jur.
The brave and the virile man from Dorna, being caught red-handed, was picked up by the authorities and taken to Suceava to be tried at the fortress according to the severity of the committed acts. But when he got there, he was well received by all those whom he had given hospitality over the years, and the highest of them took care for him not only to get off the hook in the eyes of Stefan Voda, but they also made him look like a great benefactor and a good hand of the Dornas area. Voda, as a reward, made him master of the surrounding hills and forests.
Cei trei moștenitori, după ce crescură mari, frumoși și deștepți, se împrăștiară în împrejurimi. Gheorghe, cel mai mare dintre frați, puse bazele satului Gheorghițeni de dincolo de râul Bistrița. Ioniță, cel mijlociu, întemeie satul Gura Negri, în timp ce Grigore (poreclit și Cozan), pune prin urmașii săi bazele satului Cozănești.
The three heirs, after growing up in beautiful and smart adults, scattered around. George, the eldest of the brothers, laid the foundations of the village Gheorghițeni beyond the Bistrita River. Ioniță, the middle one, founded the village Gura Negri, while Grigore (also nicknamed Cozan), through his descendants, lays the foundations of the village Cozănești.
CEA CU DRAGOȘ VODĂ
În rândul celor mai cunoscute legende populare românești se numără și una ceva mai scurtă legată de Țara Dornelor, care îl are ca protagonist pe nimeni altul decât Dragoș Vodă, cunoscut și sub numele de ”descălecătorul” Moldovei. Una dintre pasiunile principale ale lui Dragoș, se pare, era vânatul. Norocul lui că pe vremea aia aveai ce vâna prin pădurile Moldovei, spre deosebire de zilele noastre.
THE ONE WITH DRAGOȘ VODĂ
Among the most famous Romanian folk legends there is also a somewhat shorter one related to the Land of the Dornas, whose protagonist is none other than Dragoș Vodă (Prince Dragosh), also known as the "dismounter" of Moldavia. One of Dragoș's main passions, it seems, was hunting. His luck was that at that time there was always something to hunt in the forests of Moldavia, unlike nowadays.
Ajuns așadar prin Țara Dornelor, Dragoș Vodă purcese la vânat de căprioare prin pădurile noastre. Înainte de asta însă, legenda ne învață că voievodul cunoscu o fată frumoasă foc, drăguță ca o zână din povești, pe numele său Dorina. Îndrăgostit până peste urechi, Dragoș Vodă plecă la vânătoare pe coclaurile dornene, lăsând-o pe Dorina în cătun, să-l aștepte cu pâine proaspătă din cuptor pe când se întorcea el cu vânat.
Having therefore arrived in the Land of the Dornas, Dragoș Vodă went deer hunting through our forests. Before that, however, the legend tells us that the voivode knew a very beautiful girl, as pretty as a fairy from the fairy tales, named Dorina. Falling head over heels in love, Dragoș Vodă went hunting on the Dorna grassy planes, leaving Dorina in the village to wait for him with fresh bread from the oven until he returned with venison.
În păduri, Dragoș dădu peste o căprioară pe care a început s-o fugărească, trăgând mai multe săgeți fără succes spre dânsa. Căprioara însă, obosită, se opri pentru câteva secunde la un izvor să bea apă, adăpostită de un copac gros. Voievodul a profitat de moment, și-a încordat arcul și a tras.
In the woods, Dragoș came across a deer which he began to chase, shooting several arrows at her but without success. The deer, however, being tired, stopped for a few seconds at a spring to drink water, sheltered by a thick tree. The voivode seized the moment, drew his bow, and shot.
Un țipăt omenesc de durere și căprioara fugind nestingherită în pădure a fost suficient cât Dragoș să-și dea seama că lovise altceva. Nu mică i-a fost durerea când lângă copac o găsi pe Dorina, ucisă de săgeata lui necruțătoare.
A human scream of pain and the deer running unhindered into the forest was enough for Dragoș to realize that he had hit something else. His pain was not small when he found Dorina near the tree, killed by his relentless arrow.
Mormântul Dorinei a fost făcut de Dragoș chiar în locul unde o ucisese, iar voievodul a botezat locul respectiv și apele din jur cu numele de Vatra Dorinei. S-ar putea să o cunoști mai bine azi după denumirea de Vatra Dornei.
Dorina's grave was made by Dragoș in the very place where he had killed her, and the voivode baptized that place and the surrounding waters with the name of Dorina's Hearth. You may know it better today by the name Vatra Dornei (Dorna’s Hearth - n. tr.).
Nu e de mirare că Dorina a rămas până în zilele noastre un nume des întâlnit la fetele frumoase din Țara Dornelor.
There's no wonder that Dorina has remained a common name for beautiful girls in the Land of the Dornas to this day.
Credits to: Lepcaliuc Monica_RO
Translated by:
Team 07: Treasure Hunters - Moroșan Andres_RO & Lefter Valeria_MD
Page updated
Google Sites
Report abuse