Embedded Files
RO-MD Transnational Educational Project - It is all about legends and a translegendary friendship
La începutul sec. XX, „din gura unui moşneag răzeş” spune: „Bătrânii povesteau, cum că pe vremea lui Ştefan Vodă, mare domn al Moldovei, trăia la curte un boier, Dumitraşcu Curtiu. Acest boier era mâna dreaptă a domnului, căci împreună cu el a bătut adesea pe turci şi tătari şi de multe ori s-au scăldat în sângele păgânilor. Pentru vitejia boierului, domnul prinse mare dragoste pentru Dumitraşcu Curtiu, şi nu era om la curtea domnească mai aproape de inima marelui domn; de aceea domnul dete boierului său de frunte bani fără numerar din visteria sa, pietre nestimate, moşii şi acarete.
At the beginning of the 20th century "from the mouth of an old freeholder" he says, "Old people used to tell how, during the time of Ștefan Vodă, great lord of Moldova, a boyar, Dumitrașcu Curtiu had been living at the court. This boyar was the right hand of the lord, for together they often beat the Turks and Tatars, and many times they bathed in the blood of the heathens. For the boyar’s bravery, the lord took great love for Dumitrașcu Curtiu, and there was no a man at the royal court closer to the heart of the great lord; that is why the lord gave his leading boyar cashless money from his treasury, precious stones, estates and outhouses.
Dar iată, a observat domnul că de la un timp încoace boierul Dumitraşcu a devenit trist şi nu mai lua parte la petreceri; l-a întrebat de ce stă tot pe gânduri, de ce a slăbit şi faţa i s-a tras. Dumitraşcu a răspuns domnului, că i s-a urât cu războaiele, că voieşte să se retragă în călugărie. Auzind despre această dorinţă a favoritului său, Ştefan-Vodă i-a dat drumul, ca să facă după dorinţa sufletului său.
But there, the lord noticed that for a while the boyar Dumitrașcu became sad and stopped taking part in parties; he asked him why he was dwelling on thoughts, why he lost weight and his face was pulled. Dumitrașcu replied to the lord that he was disgusted with the wars and that he wanted to retire as a monk. Hearing about this desire of his favourite, Ștefan-Vodă let him go, to do according to his soul's desire.
Şi a încălecat Dumitraşcu calul său roib şi a plecat acasă la Brăneşti, unde trăiau părinţii săi. Sosind însă aici, a găsit satul distrus de turci şi tătari, iar pe părinţi omorâţi. După ce a înmormântat părinţii, s-a dus boierul spre satul marelui boier Todoraş Sobeu, care locuia la moşia sa de pe Ichel, căci acolo trăia ursita sa, duduca Ileana. Aici iarăşi a găsit totul prădat şi pustiit de tătari, iar pe ursita sa, duduca Ileana, luată în plen de păgâni.
And Dumitrașcu mounted his chestnut horse and went home to Brănești, where his parents were living. Arriving here, however, he found the village destroyed by Turks and Tatars, and his parents killed. After burying his parents, the boyar went to the village of the great boyar Todoraș Sobeu, who lived at his estate on the Ichel, because there his soul mate lived, mistress Ileana, taken in captivity by heathens.
Disperat, Dumitraşcu căzu peste dărâmăturile curții boiereşti şi începu să plângă şi să blesteme soarta sa. În acest timp, tocmai ieşi dintr-o pădure apropiată un pustnic şi se apropie de viteazul deznădăjduit, zicându-i că el ştie unde au dus pe ursita sa tătarii şi că-l va ajuta s-o scape din robie, dacă se va lega înaintea lui Dumnezeu cu mare jurământ, promiţându-i că se va călugări, precum a promis lui Ştefan-Vodă şi a întemeia o mănăstire, acolo unde Dumnezeu îi va arăta.
Desperate, Dumitrașcu fell on the ruins of the noble court and began to cry and curse his fate. At this time, a hermit just came out of a nearby forest and approached the desperate brave, telling him that he knew where the Tartars had taken his souk mate and that he would help him to free her from captivity if he would bind himself before God with a great oath, promising him that he would become a monk, as he had promised to Ștefan-Vodă, and would found a monastery, there where God would show him.
Dumitraşcu a consimţit la tot, numai să scape pe ursita sa din mâinile păgânilor. Şi a făcut mare jurământ, sărutând crucea sa cu mâna pe Evanghelie. După aceasta pustnicul a plătit împreună cu Dumitraşcu la mănăstirea Râşca, unde a lăsat pe viteaz, iar luându-i calul şi îmbrăcămintea sa de ostaş s-a dus la Cetatea Albă, unde se topea în robie duduca Ileana.
Dumitraşcu agreed to everything, only to escape his soul mate from the hands of the pagans. And he made a great oath, kissing his cross with his hand on the Gospel. After this, the hermit paid with Dumitraşcu to the Râşca Monastery, where he left the brave, and taking his horse and his soldier's clothing, he went to Cetatea Alba, where mistress Ileana was melting in captivity.
Sosind acolo, pustnicul s-a strecurat pe furiş în grădina paşalei şi găsi aici pe Ileana, căreia îi comunică, c-a venit s-o scape, dar scăparea nu va reuşi dacă ea nu se va lega cu jurământ mare înaintea lui Dumnezeu, că se va călugări, odată ce va scăpa din plen, şi va întemeia o mănăstire de călugăriţe. Duduca Ileana a consimţit la toate, numai să scape din mâinile păgâne, şi a jurat pe cruce şi pe Evanghelie că aşa va face, cum a sfătuit-o pustnicul.
Arriving there, the hermit sneaked into the pasha's garden and found here Ileana, to whom he informed that he had come to save her, but the escape would not succeed if she did not bind herself with a great oath before God, that she would become a nun once she will escape from the captivity, and would find a nunnery. Mistress Ileana agreed to everything, only to escape from the hands of the pagans, and she swore on the cross and the Gospel that she would do so, as the hermit advised her.
După aceasta, în adevăr, pustnicul a îmbrăcat pe Ileana în haine bărbăteşti, a urcat pe cal şi a plecat cu ea, neobservat de nimeni. Sosind la mănăstirea Râşca, pustnicul blagoslovi tânăra pereche şi le dete drumu, sfătuindu-i de a nu călca jurământul lor. Tinerii însă după ce sosiră acasă, făcură parastas pentru odihna sufletelor părinţilor lor ucişi, adunară pe servitorii, risipiți de urgia tătarilor, apoi se căsătoriră şi se aşezară în casele de la Brăneşti, zidite din nou.
After this, indeed, the hermit dressed Ileana in men's clothes got on the horse and left with her, unnoticed by anyone. Arriving at the Râşca monastery, the hermit blessed the young couple and let them on their way, advising them not to break their oath. The young people, however, after arriving home, made a requiem for the rest of the souls of their murdered parents, gathered the servants, who were scattered by the Tatars' wrath, then got married and settled in the houses in Brăneşti, which were rebuilt.
Aşa a trăit în pace boierul Dumitraşcu cu cucoana sa, dar, de la un timp, atât el cât şi dânsa simţiră remuşcarea conştiinţei, pentru jurământul dat şi călcat. După lungi suferinţe morale, ei au hotărât a se despărţi şi a se călugări, iar pentru a afla unde să întemeieze cele două mănăstiri, se lăsară în voia Domnului care desigur le va arăta fie în somn, fie aieve.
That's how the boyar Dumitraşcu lived in peace with his wife, but, after a while, both he and she felt the remorse of conscience, for the oath given and broken. After long moral suffering, they decided to separate and become monks, and to find out where to found the two monasteries, they left it to the will of the Lord who would of course show them either in sleep or in real.
Şi în adevăr, într-o noapte ambii soţi au visat, cum că s-au dus ei în grădini cu pomi şi acolo au cules două pere pe care fiecare făcu un semn, apoi merseră pe malul Ichelului şi aruncară perele în apă, iar apa le-a dus până s-a oprit o pară într-un loc; cealaltă dusă de apă mai departe a fost aruncată de apă pe mal, departe de locul unde s-a oprit cea dintâi.
And indeed, one night both spouses dreamed that they went to gardens with trees and there they picked two pears on which each made a sign, then they went to the bank of the Ichel and threw the pears into the water, and the water took them until a pear stopped in one place; the other, was carried further by the water, it was thrown ashore by the water, far from the place where the first stopped.
Crezând în ceea ce au visat, ambii soţi au făcut taman cum era în vis, şi para lui Dumitraşcu s-a oprit acolo, unde astăzi e mănăstirea Curchi, iar para cucoanei sale Ileana s-a oprit acolo, unde acum se află mănăstirea Tabora de călugăriţe. Aşa s-au întemeiat aceste două mănăstiri, după legenda poporană locală”.
Believing in what they dreamed, both spouses did exactly as in the dream, and Dumitraşcu's pear stopped where the Curchi Monastery is today, and his wife Ileana's pear stopped where the Tabora nunnery is now. This is how these two monasteries were founded, according to the local folk legend".
Cea de-a doua versiune leagă construcţia mănăstirii de Dumitraş Curcă, fiul unui diac din satul Morozeni, judeţul Orhei. Acest tânăr zdravăn, înzestrat cu puteri fizice deosebite, uneori obişnuia să jefuiască prin Codrii Orheiului. După ce a omorât nişte drumeţi, a constatat cu groază că şi-a ucis propriii părinţi.
The second version links the construction of the monastery by Dumitrash Curcă, the son of a deacon from Morozeni village, Orhei county. This strong young man, endowed with special physical powers, sometimes used to rob through Codrii Orheiului. After killing some hikers, he realized with horror that he had killed his own parents.
Având profunde remuşcări şi zdruncinat de durere, pentru a-şi ispăşi păcatul, a fost îndemnat de pustnicul de la schitul Râşca să se călugărească, iar mai târziu, susţinut de foştii săi adepţi, a întemeiat o mănăstire care i-ar fi purtat numele.
Deeply remorseful and shaken by pain, in order to atone for his sin, he was urged by the hermit from the Râşca hermitage to become a monk, and later, supported by his former followers, he founded a monastery that would bear his name.
Credits to: Sabrina Colbasnicov_MD
Credits to: Pintilie Lavinia_RO
Translated by:
Team 06 - Ghost Travellers - Pintilie Lavinia - RO & Cebotari Daniel - MD
Page updated
Google Sites
Report abuse