Dies irae dies illa,

Solvet saeclum in favilla:

Teste David cum Sibylla.

Quantus tremor est futurus,

Quando iudex est venturus,

Cuncta stricte discussurus!

Tuba mirum spargens sonum

Per sepulcra regionum

Coget omnes ante thronum.

Mors stupebit et natura,

Cum resurget creatura,

Iudicanti responsura.

Liber scriptus proferetur,

In quo totum continetur,

Unde mundus iudicetur.

Iudex ergo cum sedebit,

Quidquid latet apparebit:

Nil inultum remanebit.

Quid sum miser tunc dicturus?

Quem patronum rogaturus,

Cum vix iustus sit securus?

Rex tremendae maiestatis,

Qui salvandos salvas gratis:

Salva me, fons pietatis.

Recordare Iesu pie,

Quod sum causa tuae viae:

Ne me perdas illa die.

Quaerens me, sedisti lassus:

Redemisti crucem passus:

Tantus labor non sit cassus.

Iuste iudex ultionis,

Donum fac remissionis,

Ante diem rationis.

Ingemisco, tamquam reus:

Culpa rubet vultus meus:

Supplicanti parce Deus.

Qui Mariam absolvisti,

Et latronem exaudisti,

Mihi quoque spem dedisti.

Preces meae non sunt dignae:

Sed tu bonus fac benigne,

Ne perenni cremer igne.

Inter oves locum praesta,

Et ab haedis me sequestra,

Statuens in parte dextra.

Confutatis maledictis,

Flammis acribus addictis,

Voca me cum benedictis.

Oro supplex et acclinis,

Cor contritum quasi cinis:

Gere curam mei finis.

Lacrimosa dies illa,

Qua resurget ex favilla

Iudicandus homo reus:

Huic ergo parce Deus.

Pie Iesu Domine,

dona eis requiem. Amen.

Zi de ură, zi de silă,

în cenușă, fără milă 

zis-au David cu Sybillă.

Ce cutremur va să fie, 

Judele când va să vie - 

toate, aspru, El le știe.

Trâmbița se sparge-n sunet;

din morminte orice cuget

curge spre tron, fără preget 

Moartea-nfrântă-i şi natura:

se înalță creatura 

Judecății dând făptura. 

Cartea scrisă - proferată: 

toată viața-i adunată, 

unde lumea-i judecată. 

Jude, iată, se așază,

cin' e-ascuns, s-apar' cutează:

vina ne rămâne trează. 

Biet de mine, ce voi spune? 

Ce patron se interpune - 

când și drepții cer minune? 

Rege aprig, maiestate,

Tu prin har, cu demnitate, 

mă salvează-n pietate.

Aminteşte-Ţi, plin de milă,

blând Isuse, de-a mea filă: 

nu mă pierde-n zi de silă. 

Mă căutai, 

Te-ai dat prădare, 

crucea grea-i răscumpărare - 

truda-Ți nu fie pierzare.

Jude drept al pedepsirii, 

dă-mi darul milostivirii, 

înaintea cântăririi

Gem de-atâta acuzare,
vina mă-nroșește tare,
Te implor de îndurare.
Magdalena ai iertatu,
pe tâlhar l-ai ascultat -
Tu mie-astfel sperări mi-ai datu.
Rugăciuni nu-mi sunt depline,
dar Tu, Bunule, fă bine:
ia văpăile din mine.
Printre oi, loc îmi gătește
şi de capre mă păzește, 
cu cei drepți mă rânduiește.

Renegați sunt blestemații, 

și în flăcări condamnații; 

cheamă binecuvântații.

Rogu-mă cu sfioșie: 

inima mi-e cenușie, 

să mă vindeci de pieire. 

Lăcrimată-i ziua mare,

din cenușă - înălțare,

judecați în acuzare, 

Doamne,-Ți cerem îndurare,

Blând Isuse, Doamne Bun, 

dă-le-odihnă Tu acum, Amin.