Curs 23.Compozitori români din secolul 20

piese de cult și religioase:

• G. Musicescu – Imnele Sfintei Liturghii, Imnul Heruvic

• Gh. Cucu – Răspunsuri liturgice, Axioane

• Gh. Dima – Liturghia Sf. Ioan Crisostom

imnuri, marșuri, muzică patriotică:

• C. Porumbescu – Tricolorul, Marș de 1 Mai;

• Ion Vidu - Eroi au fost, Pui de lei, Răsunetul Ardealului

dansuri, prelucrări folclorice

• Gh. Cucu – 12 Colinde populare

• Gh. Dima – Cântece poporale și melodii vechi românești

• Al. Pașcanu - Chindia

miniaturi corale

• Vieru – Scene nocturne

madrigale

• P. Constantinescu – 4 Madrigale pe versuri de M. Eminescu

poeme corale

• P. Constantinescu – Miorița

• M. Marbé – Ritual pentru setea pământului

• C. Cezar – Flăcări și roți

repertoriu pentru copii

• Gh. Dima – Coruri pentru copii și tineret

• Al. Pașcanu, I.D.Chirescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o țară frumoasă

La o margine de mare

Unde valurile fac noduri albe,

Ca o barbă nepieptănată de crai

Și niște ape ca niște copaci curgători

În care luna își avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli

Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,

Sau mai simplu: ciobani și plugari,

Cărora le plăcea să spună,

Seara, în jurul focului poezii ¬-

"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".

Dar fiindcă auzeau mereu

Lătrând la stâna lor câinii,

Plecau să se bată cu tătarii

Și cu avarii și cu hunii și cu leșii

Și cu turcii.

În timpul care le rămânea liber

Între două primejdii,

Acești oameni făceau din fluierele lor

Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioșate,

De curgeau doinele la vale

Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei

Și ai Þării Bârsei și ai Þării Vrancei

Și ai altor țări românești.

Au mai existat și niște codri adânci

Și un tânăr care vorbea cu ei,

Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,

Cât istoria noastră,

Trecea bătut de gânduri

Din cartea cirilică în cartea vieții,

Tot numărând plopii luminii, ai dreptății, ai iubirii,

Care îi ieșeau mereu fără soț.

Au mai existat și niște tei,

Și cei doi îndrăgostiți

Care știau să le troienească toată floarea

Într-un sărut.

Și niște păsări ori niște nouri

Care tot colindau pe deasupra lor

Ca lungi și mișcătoare șesuri.

Și pentru că toate acestea

Trebuiau să poarte un nume,

Un singur nume,

Li s-a spus Eminescu.