Curs 39. Metodologia elaborării discursului științific

• Dozarea efortului

• Eficiența

• Prevenirea unor dificultăți

• Claritatea, precizia exprimării, organizării, transmiterii rezultatelor cercetării

• Înlănțuiri logice (raționamente)

• Ce se cunoaște deja?

• Ce semne de întrebare există (problematica la care nu s-a răspuns)?

• Culoare (direcții) de cercetare – posibile; opțiuni → de aici...

• → teme punctuale ce vor fi tratate în referate, în articole/comunicări

• Planificarea devine dinamică, de la o etapă la alta

• Includeți abordări redundante - cercetați/prezentați/argumentați un subiect/aspect din cât mai multe unghiuri de vedere. Ex.

• Fiți inventivi, imaginativi, creativi. Nu desconsiderați autorii consacrați, dar nu aceștia reprezintă scopul Dvs., ci Tema aleasă pentru cercetare. Aveți curajul/convingerea propriilor opinii/constatări, chiar dacă ele pot contrazice (parțial sau total) opinii sau personalități cunoscute.

• Indiferent cât de cunoscători ați fi, oricât de bine ați luat în considerare planul de cercetare, nu puteți prezice viitorul. Dacă nu ați făcut încă lucrarea, nu știți cum va ieși. Asta înseamnă că unele abordări s-ar putea să nu funcționeze. Deci, dacă doriți să convingeți, nu oferiți una, ci două sau chiar trei, abordări convingătoare, care au toate, șanse mari de succes.

• Îndrumător, Coordonator, Adviser...?! „Cum să evitați să fiți exploatați de către conducătorul științific?” [Umberto Eco, Bibl. p. 51]

Nu există rețete! ... totuși:

• Concizie

• Corectitudinea exprimării, a termenilor, a limbii

• Însoțirea cu un rezumat

• Forma de prezentare și Conținutul → deopotrivă importante!

• Caracterul logic al succesiunii ideilor

• Un grafic, o figură, o schiță sugestivă pot înlocui cu succes numeroase cuvinte.

• Sunt de evitat sublinierile excesive, ca și titlurile în majuscule.