Curs 30. Concertul

Etimologia termenului

a) conserere (lat.) = a combina, a împleti; certamen = luptă, concurs

b) concerto (it.) = acord, înțelegere; (lat.) con = împreună, cu; certare = a disputa, a dezbate

Sensuri consacrate

I) formă de spectacol muzical cu public;

II) gen muzical

Origini

Genul apare în Renașterea târzie (ultimele decenii ale sec. 16), sub forma unor piese vocale, vocal- instrumentale sau instrumentale – concerti ecclesiastici – în creația compozitorilor venețieni. Ex. Giovanni Gabrieli, Adriano Banchieri, Lodovico Grossi da Viadana, Giovanni Paolo Cima ș.a..

„Originile cele mai îndepărtate ale concertului se găsesc nu în muzica instrumentală, ci în cea vocală. În special școala venețiană, prin Gabrieli, Banchieri, Viadana, a cultivat în așa-numitele concerti sacri sau ecclesiastici, un gen de compoziție polifonică în care se afirmă principiul antifoniei, stilul responsorial.”