Curs 42. Elaborarea textului muzicologic

Capitolul 5 Citat, plagiat, referințe. Despre drepturi de autor

Plagiat. Citat. Referințe. Drepturi de autor

plagiat = hoție

copiat - memorat - analfabetism funcțional

TEDx Talks

Emilia Șercan, vorbește despre rolul unui jurnalist de investigație...

... a se vedea și cazul „proaspăt” al ministrului Digitalizării, Florin Roman!

comentați/traduceți în cuvintele Dvs. textul de mai sus

Citat. Parafrază. Rezumat

Citat

„O buclă evolutivă completă constă din parcurgerea distanței între elementul originar (catena) și propria sa opoziție radicală ca alteritate și negare (arhetipul ternar al procesualității)”


Oleg Garaz, Formele muzicii: exerciții de combinatorică arhetipală (I) (propunere hermeneutică-metodologică) în „Muzica” nr. 7/2017

Parafrază, referire la

Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text” (DEX)

Rezumat

= „recapitulare succintă” (DEX)

Regulile lui Umberto Eco*

  1. Fragmentele obiect de analiză interpretativă sunt citate cu o rezonabilă amploare.

  2. Textele din literatura critică sunt citate numai când autoritatea lor se coroborează cu ori confirmă o afirmație a noastră.

  3. Citatul presupune să se împărtășească ideea autorului citat [...].

  4. Din orice citat trebuie să reiasă limpede autorul și sursa [...]

  5. De preferință, trimiterile de surse primare trebuie făcute la ediția critică [1] sau la ediția cea mai acreditată [2].

  6. Atunci când se studiază un autor străin, citatele trebuie să fie în limba originală.

  7. Trimiterea la autor și la operă trebuie să fie clară.

  8. Atunci când un citat nu depășește 2-3 rânduri se poate însera în corpul unui paragraf, între ghilimele [...]. Atunci când însă citatul este mai lung e mai bine a-l pune cu un spațiu mai înăuntrul paginii [...].

  9. Citatele trebuie să fie fidele.

  10. [...] referința trebuie să fie exactă și punctuală și trebuie să poată fi controlabilă de către oricine.

[1] ediție critică = ediție a unui text sau a unei lucrări, însoțită de un aparat critic
[2] ediția cea mai acreditată = credibilă, autorizată, reprezentativă

* Umberto Eco, Cum se face o teză de licență, Ed. Pontica, Craiova, 2000, pp. 168-181

... și ceva în plus:

  1. Notele de subsol - pentru utilizarea la calculator recomand

http://publications.europa.eu/code/ro/ro-240203.htm#notes

  1. Sisteme de citare

Sisteme-de-citare.pdf
Ghid_pentru_alcatuirea_lucrarilor_stiintifice_in_cadrul_Departamentului_Catedra_UNESCO_aprilie_2010.pdf

Drepturile de autor

(stânga) Coperta piesei de teatru Amadeus a dramaturgului britanic Peter Shaffer

premiera: 2 noiembrie 1979








(dreapta) Precizările
privind condițiile de
copy right

Traducerea

Din engleză în română:

Krzysztof Eugeniusz Penderecki (n. 23 noiembrie 1933,[3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13] Dębica, A Doua Republică Poloneză[4] – d. 29 martie 2020,[14][15][16][17][12][13] Cracovia, Polonia[18][20]) a fost un compozitor, dirijor și pedagog polonez de muzică clasică, reprezentant al „Școlii compozitorilor polonezi din generația anilor 1960”, unul din puținii creatori de muzică de avangardă care a reușit să câștige o largă popularitate. Muzica sa este calificată adesea ca „postserială” și „postclasică târzie”. El este profesor la Academia de muzică din Cracovia, al cărui rector a fost în trecut.

Între creațiile sale cele mai cunoscute se numără Trena pentru victimele de la Hiroshima, Recviemul polonez, Patimile după Luca,Anaklasis, 4 opere, 8 simfonii și alte piese pentru orchestra, o varietate de concerte instrumentale, coruri, în special pe texte religioase, precum și alte lucrări de cameră și instrumentale.

Născut la Dębica ca fiul mezin al avocatului Tadeusz Penderecki și al soției acestuia, Zofia născută Wittgenstein, Penderecki are în familia sa rădăcini polone ,germane, ucrainene și armene. Unul din bunicii compozitorului din partea mamei, Robert Berger, a fost director de bancă și un pictor talentat, al cărui tată, Johann Berger, se mutase la Dębica de la Breslau la mijlocul secolului al XX-lea. O bunică din partea tatălui, Eugenia Szylkiewicz. era de origine armeană. Krzysztof Penderecki avea o soră (Barbara), și doi frați mai mari - Janusz, student la drept și la medicină, și Tadeusz care era violonist și pianist. La izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial familia Penderecki trebui să evacueze casa pentru a face loc Ministerului Alimentației care avea nevoie de un nou sediu. Ulterior familia se mută într-o casă de unde fuseseră izgoniți unii evrei.

După război Penderecki a învățat începând din 1946 la liceul din localitatea natală. El a luat lecții de vioară de la Stanislaw Darłak, dirijor de fanfară care organizase la Dębica o orchestră a societății muzicale locale. După terminarea liceului Penderecki s-a mutat la Cracovia și s-a înscris la Universitatea Jagellonă. A studiat vioara cu Stanisław Tawroszewicz, iar teoria muzicii cu Franciszek Skołyszewski. În 1954 Penderecki a intrat la Academia de muzică din Cracovia, unde după încheierea studiilor sale de vioară, începând din anul al doilea s-a concentrat cu totul studiului compoziției. Principalul său mentor a fost Artur Malawski, un compozitor cunoscut pentru lucrările sale corale și pentru orchestră. Schimbările politice în spiritul destalinizării din Polonia în anul 1956 au dus la înlăturarea în mare parte a grelei cenzuri culturale comuniste, și a deschis noi orizonturi pentru creație.

După absolvirea studiilor, el a devenit cadru didactic la Academie și și-a făcut debutul de compozitor la Festivalul de toamnă de la Varșovia în 1959.

Trena sa pentru victimele de la Hiroshima pentru 52 instrumente de coarde și lucrarea corală Patimile după Luca s-au bucurat de o primire entuziastă. În schimb prima sa operă „Diavolii din Loudun” nu a avut un succes imediat. Începând din mijlocul anilor 1970 Penderecki și-a modificat stilul de compoziție, primul său concert pentru vioară fiind axat pe semitonuri și tritonuri. În anii 1980 a compus Recviemul polonez, pe care l-a extins în 1993 și în 2005.

Sursa: Wikipedia, versiunile engleză și română

Observații:

  • virgula = principalul „inamic”

  • repetarea - improprie pentru limba română - a pronumelui el

  • plasarea adjectivului înaintea substantivului - „a grelei cenzuri

  • traducătorul nu cunoaște sensul termenului threnody = odă funebră, cântec, imn, lamentație, poem funebru, [bocet] în memoria unui defunct.
    Etimologie: θρηνῳδία (threnoidia), gr. - de la
    threnos = plângere + oide = odă

sens similar cu threni = lamentațiile care constituie Plângerile lui Ieremia din Vechiul Testament


IMPORTANT: AUTOVERIFICARE PLAGIAT

Exemplu ilustrativ

O caracteristică tare interesantă pentru cei care pregătesc lucrări de licență, masterat, doctorat, dar și pentru altele asemenea.

𝗠𝗶𝗰𝗿𝗼𝘀𝗼𝗳𝘁 𝗪𝗼𝗿𝗱 𝟯𝟲𝟱 tocmai a introdus o funcție care permite verificarea similitudinii cu surse online.

Pentru ilustrare, am ales un text la întâmplare, dintr-un autor cunoscut și l-am introdus în Word (vezi cele două capturi de ecran de mai jos). Deși pe pagina de prezentare scrie că limba română nu dispune încă de suport oficial, mai multe teste pe care le-am făcut în această limbă au returnat rezultate mulțumitoare.

Acces

Pentru acces, citez cu link la pagina de prezentare Microsoft:*

În fila Pornire, alegeți Editor.

În panoul Editor, găsiți Similitudine, apoi faceți clic sau atingeți Căutați similitudinea cu sursele online.

Când verificarea s-a terminat, Editor vă arată ce parte din conținut se potrivește cu textul pe care l-a găsit online (indicat ca procent) și numărul de pasaje distincte din document pe care să le revizuiți.

Pentru a revizui pasajele, atingeți sau faceți clic pe Similitudini revizuite. Editorul vă duce la primul pasaj, unde puteți alege dacă inserați sau nu citatul. Un link la conținutul online vă permite să decideți pentru dvs. dacă atribuirea este garantată. Dacă vă hotărâți să nu adăugați un citat, alegeți Ignorare.

După revizuirea unui pasaj, Editorul îl subliniază cu verde. Un clic sau un atingerea pasajului deschid din nou sugestia de citat, ceea ce este util dacă doriți să citiți din nou sursa online sau să adăugați un citat la un pasaj pe care l-ați ignorat anterior.

Inserarea citatelor

Inserarea unui citat în text plasează citatul imediat după pasaj. În funcție de situație, Editorul poate, de asemenea, să înconjoare pasajul între ghilimele. Dacă nu doriți ghilimelele, ștergeți-le pur și simplu.

Dacă documentul include o bibliografie sau o listă de lucrări citate, utilizați Copiere citat complet și lipiți citatul în bibliografie sau în lucrările citate.”