Curs 23.Compozitori români din secolul 20

Etapa I

Genul de teatru muzical pătrunde la început în viața muzicală românească prin trupele străine de operă (sec. 19).

Etapa II

Repertoriul occidental este preluat identic (sec. 19).

Etapa III

Repertoriul occidental este tradus în limba română.

Etapa IV

Apar creații autohtone, în forme occidentale (gen, structură teatrală, limbaj muzical), cu conținut specific național: limbă, personaje, subiecte, costume, decoruri.

• Ed. Caudella – operele Olteanca (1880), Fata răzeșului (1883), Petru Rareș (1889);

• G. Stephănescu – opera Fata de la Cozia,

• Al. Zirra – operele Alexandru Lăpușneanu (1930) și Capra cu trei iezi (1939)

Etapa V

Creații naționale originale, în formă și conținut

Enescu – tragedia lirică Oedip

baletele lui M. Jora - La piață (1928), Demoazela Măriuța (1940), Curtea Veche (1948), Când strugurii se coc (1953), Întoarcerea din adâncuri (1959), Hanul Dulcineea (1966);

S. Drăgoi - opera Năpasta (1927)

P. Constantinescu - opera O noapte furtunoasă, 1934 (rev. 1950);

S. Toduță - opera-oratoriu Meșterul Manole (1980-83);

muzică de film – P. Constantinescu, Marțian Negrea.

Etapa VI

Perioada postbelică, viziuni noi asupra genurilor sincretice.

• Pascal Bentoiu – operele Amorul doctor (1964) și Hamlet (1969),

• Anatol Vieru – opera Iona (1976);

• Aurel Stroe - muzică de scenă pentru Oedip la Colonos de Sofocle (1963), Trilogia Cetății Închise: Orestia I (1973), Orestia II (1983), Orestia III (1988);

• Vasile Spătărelu – musical Prețioasele ridicole (1985)

ș.a.