Curs 33. Aria
Capitolul 5
Capitolul 5
Musorgski
Cea mai impresionantă dintre toate operele rusești, Boris Godunov a fost considerată o creație revoluționară datorită muzicii și libretului (autor: Musorgski, după drama omonimă de Al. Pușkin), dar și pentru modalitatea în care realizează un portret sumbru al unei perioade tulburi din istoria Rusiei. Potrivit legendei, Boris devine Țarul Rusiei după ce îl ucide pe Dmitri, moștenitorul de drept. Deși încearcă să conducă țara așa cum trebuie, Rusia decade în haos și sărăcie. Tânărul călugăr Grigori îl convinge pe regele polonez vecin că el este de fapt Dmitri. Călugărul se căsătorește cu Marina, o nobila poloneza care și ascunde dorința de putere sub masca unei pasionate iubiri. Grigori (falsul Dmitri) alături de armatele poloneze invadează Rusia, luând puterea din mâinile lui Boris - înfricoșat și măcinat de remușcări în fața aparentei învieri a lui Dmitri. Povara este prea mare și greu de suportat, așa ca Boris moare. Pe un fundal întunecat, poporul rus, apăsat de războaie și aflat sub o conducere nelegitima, își plânge durerea.
Musorgski, Boris Godunov, Cântecul de beție al călugărului Varlaam: „Era odată în orașul Kazan”
Musorgski, Boris Godunov, Povestirea lui Pimen
Ceaikovski, Evgheni Oneghin - Scena scrisorii, act I (v. textul subliniat din subiect)
Ceaikovski, Evgheni Oneghin - aria lui Lenski, act I (v. 2'15”)
Ceaikovski, Evgheni Oneghin - Oneghin aria act I
Ceaikovski, Evgheni Oneghin - aria lui Gremin, act III
Actul I
Tabloul 1. Văduva Larina trăieşte la ţară împreună cu fiicele ei, Tatiana şi Olga, şi cu doica Filipievna. Tatiana este o fire contemplativă, visătoare, iubitoare de literatură şi poezie, în timp ce Olga este veselă, zglobie, veşnic doritoare de animaţie şi de petreceri. Într-o zi, soseşte la reşedinţa lor poetul Lenski, adoratul Olgăi, însoţit de un tânăr aristocrat, Evgheni Oneghin, ale cărui nonșalanţă și siguranţă de sine au un efect fulgerător asupra sensibilităţii Tatianei, hrănită de lectura romanelor.
Tabloul 2. În camera ei, Tatiana se pregătește de culcare dar, pentru că nu poate să doarmă, o ia la întrebări pe bătrâna doică Filipievna despre tinereţe, mariaj, iubire. Tatiana îi mărturisește acesteia că îl iubește pe Oneghin, iar când rămâne singură îi scrie acestuia o scrisoare în care îi vorbește despre dragostea ei, cerându-i totodată o întâlnire.
Tabloul 3. Oneghin primește scrisoarea şi se hotărăște să meargă la întâlnire. Tatiana este extrem de tulburată și în același timp bucuroasă la gândul că își va putea împărtăși sentimentele celui pe care îl iubește. Dar Oneghin, distant şi rece, îi mărturiseşte că dragostea ei nu înseamnă nimic pentru el şi că o căsătorie nu ar reprezenta decât o nesfârşită plictiseală. Dezamăgită că visul de o clipă i s-a spulberat, Tatiana pleacă.
Actul II
Tabloul 4. Bal la familia Larin. Este aniversarea Tatianei şi musafirii se prind în vârtejul valsului. Plictisit de petrecerea prea modestă faţă de experienţele lui anterioare, Oneghin încearcă să se retragă, făcându-i curte Olgăi. Poetul Lenski ia totul în tragic, se stârneşte o ceartă şi, în cele din urmă, apare provocarea la duel: cei doi prieteni se vor înfrunta cu armele în mână.
Tabloul 5. În timp ce îl așteaptă pe Oneghin la duel, Lenski se gândește la viaţă, la frica pe care o simte în faţa morţii, la iubirea sa pentru Olga. Sosirea lui Oneghin şi regretele celor doi nu schimbă situaţia: orgoliul este mai presus de dorinţa lor de iertare şi uitare. Peste o clipă, Lenski se prăbuşeşte, ucis de Oneghin.
Actul III
Tabloul 6. Anii au trecut iar în tot acest timp Oneghin a călătorit peste tot în Europa pentru a-și înnăbuși regretul de a-și fi ucis cel mai bun prieten.
Tatiana, dezamăgită şi resemnată, a acceptat cererea în căsătorie a mai vârstnicului cneaz Gremin, care o înconjoară cu bunătate şi afecţiune. Întors în ţară, Oneghin merge la un bal în casa lui Gremin, unde este profund tulburat de revederea Tatianei. Retrăieşte momentele din trecut şi îşi dă seama că abia acum începe să o iubească pe Tatiana.
Tabloul 7. Oneghin încearcă să-i câștige Tatianei dragostea. Aceasta îl respinge, cu toate că în sufletul ei clocoteşte vechea pasiune. Rămas singur, Oneghin îşi deplânge viaţa irosită, realizând că nu a ştiut să audă şi să înţeleagă la timp glasul dragostei adevărate.