Noutatea în formă și conținut apare în mod ponderat.
Primează originalitatea
Ca și celelalte genuri artistice, opera continuă în prima jumătate a veacului 20, drumul pornit cu 300 de ani în urmă, în Italia. Toate intervențiile novatoare ce avuseseră loc în secolul precedent se păstrează ori se adâncesc.
„Fluidizarea” discursului, în sensul contopirii ariei, recitativului și chiar a intervențiilor de grup într-o mișcare sonoră continuă, în care vocile intră și ies, iar „trunchiul” muzical este susținut de orchestră –
declamație cântată - drama romantică
recitativ melodramatic - opera impresionistă, opera națională
arioso - opera veristă
Creșterea importanței tuturor componentelor spectacolului – a celor vizuale ca și a celor auditive, a celor teatrale ca și a celor muzicale: regie, scenografie, costume, mișcare etc.
Transformarea soliștilor din virtuozi ai cântului, în actori cântăreți; în ultimele decenii ale sec. 20, la toate acestea s-a adăugat și cerința unor calități fizice ale interpreților de pe scenă.
Adaptarea limbajului muzical la noutățile secolului 20.
Una dintre căile urmate de arta secolului 20 este originalitatea, urmărită uneori cu orice preț. Așa s-au născut tendințele și orientările avangardiste și experimentale.
Timpul însă decantează treptat valorile autentice de non-valori.
Filmul reprezintă o nouă formă de artă sincretică, creată în spațiul concret și transformată în artă virtuală. Odată cu era „efectelor speciale” și a informaticii, în film orice devine posibil - real sau imaginar.
Spectacolul multimedia își face loc tot mai mult în cultura secolelor 20-21. Este o ingenioasă întâlnire între virtual și lumea reală, în sensul că imaginarul (efectele speciale) sunt aduse în spațiul real, concret.
Flashmob este o născocire ingenioasă și în general benefică a ultimelor decenii