Curs 31. Cvartetul de coarde

Cvartetul de coarde a fost consacrat de Joseph Haydn.

Naşterea şi definitivarea genului a avut loc de-a lungul a şase decenii, începând cu primele cvartete de Haydn, op. 9 (1769) şi încheind cu ultimele cvartete de Beethoven şi Schubert (1828).

După aceştia, genul devine reprezentativ pentru muzica de cameră, păstrându-se între preferinţele muzicienilor şi melomanilor, până astăzi.

Se pare că în alegerea celor 4 instrumente ale cvartetului de coarde a avut un rol și hazardul. În perioada 1755-1757, Haydn (pe atunci în vârstă de 23 de ani) se afla în serviciul baronului Carl von Joseph Edler von Fürnberg, la Castelul Weinzierl (cca. 80 km de Viena). Întrucât baronul dorea s-asculte muzică și singurii instrumentiști disponibili erau 2 violoniști, un violist și un violoncelist, Haydn a compus primele sale lucrări pentru un astfel de grup instrumental. Georg August Griesinger, unul din primii biografi ai lui Haydn, descrie împrejurările astfel:

„Baronul Fürnberg invita din când în când, la castelul Weinzierl, pe pastorul ținutului, pe administratorul moșiei, capelmaistrul Haydn și pe fratele cunoscutului contrapunctist J.G. Albrechtsberger, pentru a face puțină muzică.

La cererea baronului, Haydn a compus prima sa lucrare pentru cvartet de coarde, instrumente la care cântau cei patru amatori. Întrucât compoziția s-a bucurat de aprecierea generală, tânărul muzician a devenit tot mai interesat de această formație camerală.”

(http://en.wikipedia.org/wiki/String_quartet 26.11.10)

Cvartetele compuse în această perioadă s-au grupat în cele 10 lucrări din op. 1 și op. 2, cuprind cinci părți și pot fi considerate mai curând divertismente.

Haydn, Cvartetul op. 1 nr. 2:

• Allegro molto (Mib)

• Menuetto (Mib) - Trio (Sib)

• Adagio (Sib)

• Menuetto (Mib) - Trio (do)

• Presto (Mib)

După mai mult de un deceniu, între 1769–1772, compozitorul va reveni la acest tip de ansamblu cameral, cu cvartetele op. 9, 17 și 20 – considerate primele având structura clasică a genului:

4 părți, repede–lent–menuet cu trio–repede

Joseph Haydn reușește în cele 83 de cvartete, pe care le-a scris în aproape jumătate de veac, grupate în cicluri de câte 6 lucrări, să pună bazele și să cristalizeze principalele caracteristici ale genului, prin individualizarea vocilor instrumentale, printr-o justă dozare a stilului omofonic cu cel polifonic, cele două stând pe un solid postament armonic tonal.

Cvartetele Op. 50 sunt compuse în 1787 și sunt dedicate regelui Prusiei, Friedrich Wilhelm al II-lea, fiind cunoscute sub denumirea de Cvartetele prusiene.

Cele mai cunoscute și mai des interpretate cvartete de coarde haydniene sunt cele incluse în Opusul 76, scrise între 1794–1796.