Curs 21.
Neoclasicii secolului 20

În veacul 19, a fi neoclasic însemna a te raporta la modele ale Clasicismului și Barocului muzical, modele de limbaj ori de principii estetice. 

În secolul 20, accepțiunea capătă semnificații mult mai largi. Compozitorii neoclasici ai sec. 20 nu mai sunt legați exclusiv de sistemul tonal. Ei apelează frecvent la modalism sau chiar la atonalism. Formele și genurile muzicale capătă o diversitate aproape nelimitată.  

Menținerea exclusivă a sistemului tonal

Abordarea genurilor și formelor de origine clasică și preclasică

Menținerea în linii esențiale, a limbajului muzical clasic

Totodată, muzicienii sec. 20 sunt mult mai frecvent tentați de sinteze: sinteze de limbaj, estetice și expresive. Iar paleta stilistică a secolului, fiind mult mai diversă decât în veacul precedent, rezultatul îl constituie un neoclasicism extrem de variat.

Atitudinea neoclasică poate însemna acum:

• Raportarea la modele ale epocilor trecute (clasicism, baroc, renaștere, chiar culturile antică și medievală.

• Adoptarea unui limbaj propriu, original, cu estetică de tip neoclasic (echilibru, simetrie, economie de mijloace, concizie)

• Parafraze, transcripții, citate, prelucrări, orchestrări