Curs 12. Secolul 19 și Opera
Capitolul 6
Giuseppe Verdi, 1813-1901
Giuseppe Verdi
(pictură de Giovanni Boldini)
Giuseppe Verdi (1813-1901) și operele sale marchează, fiecare în parte, un moment reprezentativ în istoria genului de operă: Aida prin forța și claritatea expresiei lirice, Otello prin dramatism și tragism, iar Falstaff prin scriitura meșteșugită și complicată, atent elaborată, prin complexitatea planurilor paralele ce redau comicul, prin rolul covârșitor pe care îl capătă orchestra. Dar, fie că este vorba de La traviata, Rigoletto, Bal mascat, Don Carlos, Forța destinului... fiecare pagină verdiană poartă amprenta inconfundabilă a creatorului ei.
Melodistul
Verdi a dat glas pasiunii și senzualității italiene; tehnica vocală nu ocolește la el spectaculosul și demonstrația de virtuozitate, pe care însă le subordonează semnificațiilor textului și trăirilor de profundă intensitate.
Personajele
Verdi a fost atras de ființe umane vulnerabile; personajele sale, chiar dacă sunt marcate de pasiuni condamnabile, apar conturate cu finețe, cu emoție și compasiune – curtezana Violetta (La traviata), bufonul cocoșat Rigoletto, țiganca vrăjitoare Azucena (Trubadurul), contele Renato (Bal mascat), regele Filip (Don Carlos), geloasa prințesă Amneris (Aida), gelosul Otello, bătrânul cavaler Falstaff etc.
Rigoletto
Azucena (Trubadurul)
Violetta (La traviata)
Renato (Bal mascat)
Regele Filip, Don Carlos (Nikolai Ghiaurov)
Aida
Otello (Arnold Azrikan)
Falstaff (Lucien Fugère, 1894)
Lungimea Operelor
Verdi optează pentru spectacolul tradițional în privința structurii teatrale (acte, tablouri, scene) și a dimensiunii temporale. Operele sale au durata obișnuită, între 2 și 3 ore.
Busseto, Teatro Giuseppe Verdi, sala (300 locuri)
Subiectele
Verdi și-a căutat subiectele în scrierile lui Alexandre Dumas-fiul, Victor Hugo, Friedrich Schiller, William Shakespeare ș.a.
Alexandre Dumas-fiul
(La traviata, 1853)
Victor Hugo
(Ernani, 1844; Rigoletto, 1851)
Lord George Gordon Byron
(I due foscari, 1844)
Friedrich Schiller
(Giovanna d'Arco, 1845; Luisa Miller, 1849; Don Carlo, 1867)
Voltaire
(Alzira, 1845)
William Shakespeare
(Macbeth, 1865; Otello, 1887; Falstaff, 1893)
Regele Victor Emanuel, a domnit în Italia unită din 1849 până în 1861
Verdi și contemporanii săi
Ascensiunea lui Verdi a coincis cu lupta pentru independență și unitate a Italiei. Corul sclavilor evrei Va pensiero din opera Nabucco, a devenit imn patriotic popular printre susținătorii eliberării Lombardiei (nordul Italiei) de sub ocupația austriacă. Totodată, numele compozitorului circula printre revoluționarii italieni – luptători pentru crearea unui regat italian unit – ca acronim în expresia Viva V.E.R.D.I., cu semnificația Vittorio Emanuele Re D'Italia (Victor Emmanuel, rege al Italiei). Un astfel de cod a activat și însuflețit partizanii clandestini ai regelui Sardiniei, pentru a câștiga mai mulți susținători în capitala Lombardiei, Milano. În cele din urmă, Victor Emanuel va fi proclamat rege al Italiei unite. Verdi a fost conștient de faptul că operele sale populare și numele lui au fost folosite ca instrument politic.
Verdi era puțin sociabil, dar generos, sprijinind multe demersuri caritabile. A finanțat Casa di Riposo de Musicisti de la Milano (în imagine), loc de odihnă pentru muzicienii aflați la apusul carierei și lipsiți de mijloace pentru un trai confortabil. Conform testamentului său, o bună parte din averea sa a fost folosită pentru subvenționarea spitalului din Villanova, a muntelui de pietate din Busseto (orășelul natal) și a altor așezăminte de binefacere. Suma cea mai importantă, ca și dreptul la veniturile pe care i le aduceau operele sale, au fost lăsate căminului pentru muzicienii bătrâni de la Milano – Casa Verdi – căruia i-au mai revenit și vechea spinetă și pianul lui Verdi.
Giuseppina Strepponi, soția lui Verdi
Compozitorul italian a fost căsătorit cu soprana Giuseppina Strepponi, rămânându-i fidel timp de aproape patru decenii, până la moartea acesteia, în 1897.
Uverturi
Uvertura Luisa Miller (premiera Napoli, 1849)
Preludiu La Traviata (Veneția 1853)
Uvertura Forța destinului, (premiera la Skt. Petersburg, 1862)
Preludiul Aida
Coruri
Lombarzii - O signore, dal tetto natio
premiera 1843, La Scala - Milano
Nabucco - Va pensiero
premiera 1842, La Scala - Milano
Ernani, celebrul cor Evviva! Beviam! din actul 1
operă în 5 acte, premiera 1844, Teatrul La Fenice - Veneția
La Traviata, cor&balet act 3
Arii, Duete, Scene...
Rigoletto - aria Cortigiani vil razza dannata (Curteni, tagmă blestemată)
premiera 1851, Teatrul La Fenice - Veneția
La Traviata
premiera 1853, La Fenice - Veneția
Trubadurul - aria Azucenei, Stride la vampa (Flăcările se-ntețesc)
premiera 1853, Roma
Bal mascat - aria lui Renato, Eri tu che macchiavi quell'anima
(Tu ești cel care i-a pătat sufletul)
premiera 1859, Roma
Don Carlo - aria regelui Filip, Ella giammai m'amo (Ea nu m-a iubit niciodată)
premiera 1867, Paris
La Traviata - duet final
Trubadurul - duetul Leonora-Contele di Luna, Udite? Come albeggi (Auzi? Zorii...) (act 4)
Don Carlos - duetul Don Carlos-Rodrigo, act 2 - Dio, che nell'alma infondere (Doamne, care mă însuflețești)
premiera 1871, Cairo
premiera 1893, La Scala - Milano
Curs 12. Secolul 19 și Opera