Curs 29. Jazz & Rock

Capitolul 1

Jazz

Jazz

= gen muzical creat de comunitățile de negri (afro-americani) din New Orleans (SUA), la sfârșitul sec. 19 și începutul sec. 20.

„Este muzica ce include swing, improvizație, interacțiune de grup concomitent cu expuneri solistice, deschideri spe diverse soluții muzicale.”

(Travis Jackson, Review of the Cambridge Companion to Jazz)

Origini / termeni de bază

Marș european de fanfară

Cadrilul francez (Le Quadrille Français)

Cultura muzicală africană

Jazz-ul de tip New Orleans își are începuturile în primul deceniu al sec. 20, ca o combinație între:

  • marșuri de fanfară

  • cadriluri franceze

  • biguine = stil ritmic, originar din Martinica (insulă în Caraibe, departament francez) și Guadelupa (grup de insule în Caraibe, departament francez), care a pătruns în sec. 19 în sălile de bal, combinând dansurile franceze cu ritmurile africane

  • ragtime

  • blues

  • stil improvizatoric polifonic

Dans biguine din Martinica

Ragtime

ragtime music

= gen muzical născut din fuziunea folclorului negru (cake-walk și coon song) cu muzica de dans europeană (polka, menuet, marș, cadril). A apărut în anii 1890 în Sedalia (Missouri), St. Louis, Kansas City, New Orleans și mai târziu la Chicago și New York. Este un gen de muzică pentru pian, compusă și nu improvizată. Genul presupune un stil caracteristic de interpretare pianistică:

  • tempo moderat sau rapid,

  • mâna stângă – acompaniament ritmico-armonic: timpii tari – sunet sau 8vă, timpii slabi – acorduri (manieră denumită ulterior stride)

  • mâna dreaptă – melodie sincopată și ornamentată

  • reprezentanți: Scott Joplin, Jelly Roll Morton, James P. Jonson, Willie Smith etc.

Blues tradițional

blues

= cântec vocal, apoi și instrumental, caracteristic folclorului negrilor americani. Caracterul expresiv este melancolic, trist, nostalgic. Alături de spirituals și ragtime a contribuit la nașterea jazz-ului.

Spiritual, cu Cvartetul Goden Gate

negro spirituals

(pe scurt spirituals) = cântece religioase ale negrilor americani. Provin din imnurile misionarilor protestanți și catolici, adaptate ritmic (ritmuri sinco­pate) și armonic după tradițiile africane ale sclavilor negri. Maniera de interpretare este „responsorială” – melodie prezentată de un solist, răspuns din partea unui grup vocal. După războiul de secesiune (1864) apar trupe specializate în acest gen religios.

Trăsături ale jazz-ului

Swing

Improvizație de jazz cu Bobby McFerrin și Chick Coreea

swing

= balansare, legănare, engl. Trăsătură esențială a jazz-ului. „Calitate a execuției care produce auditoriului o continuă și imperioasă tentativă de conciliere a dualității existente între timpii melodiei (ce conține în permanență o oarecare libertate ritmică) și timpii riguros egali ai ritmului de bază. Efectul rezultă din alternanța unor stări de tensiune cu stări de relaxare. Interpretul de swing rămâne pe alocuri ușor în urmă față de pulsația ritmului, fără a lăsa impresia că greșește, ci prin abateri și reveniri naturale.

swing – tratare specifică a discursului muzical

improvizația - discursul muzical include alternativ momente de tutti și improvizații solistice

manieră specifică de frazare, atac, vibrato, inflexiuni, glissandi

componența unei jazz band:

  • secție melodică = trompete, tromboane, saxofoane, clarinete

  • secție ritmică = pian, chitară, contrabas, baterie

Scurtă periodizare

  1. perioada „primitivă”, 1890-1917 – stilul New Orleans sau ragtime music – Scott Joplin

  2. perioada veche – stilul Dixieland – 1900-1913; stilul Chicago – 1923-1927

  3. perioada pre-clasică, nașterea stilului swing, 1927-1935 – Count Basie, Benny Goodman

  4. perioada clasică, 1935-1945 – stilul swing practicat la New York, Kansan City, Chicago

  5. New Orleans Revival, 1938-1945

6. perioada modernă

  • stilul be-bop, New York, 1944-1945 – Charlie Parker, Kenny Clarke etc.

  • stilul cool, coasta de vest, 1948 – Miles Davis, Gerry Mulligan etc.

  • stilul hard bop, New York, 1955

7. perioada contemporană – stilul free sau de avangardă, New York, 1958

8. jazz rock sau jazz electric, 1972

Informații preluate din:

Mihai Berindei, Dicționar de jazz, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976

André Hodeir, Jazzul, Editura Muzicală, 1967