Curs 17. Verismul

• Sistem modal pentatonic, alternând cu sistemul tonal.

• Melodică de tip arioso, cu evidente influențe din partea canzonetei populare italiene.

• Ritmică subordonată melodicii și textului literar.

• Agogică variată

• Dinamică extrem de bogată și diversă

• Mare bogăție timbrală. Orchestra devine egală ca importanță cu soliștii vocali, în ansamblul interpreților. Corul, în schimb, își diminuează importanța (cu unele excepții: în Cavalleria rusticana de Mascagni, în Madama Butterfly de Puccini)

• Polifonie liniară

• Forme libere

• Subiecte inspirate din cotidian (realiste). Pasiuni și trăiri puternice. Profunde analize psihologice. Final tragic

Madama Buterfly

Acțiunea are loc la începutul secolului al XX-lea în Japonia, lângă portul Nagasaki.

Locotenentul de marină Benjamin Franklin Pinkerton din SUA închiriază o casă și se căsătorește cu o soție la Nagasaki, deși nu intenționează în mod serios să rămână în Japonia. Mr.Sharpless, consulul american, vine la nuntă. Pinkerton îi vorbește consulului într-un mod frivol, el consideră căsătoria aceasta un aranjament temporar, așa cum este și închirierea casei. El spune: "În țara asta contractele sunt tot atât de flexibile ca și casele. Așa că mă căsătoresc după moda japoneză: pentru 999 de ani. Dar pot anula contractul în orice lună". Cei doi vorbesc despre mireasă, frumoasa și tânăra Cio-Cio-San, al cărei nume înseamnă “fluture” ("butterfly" în engleză). Consulul îl avertizează pe locotenent că fata ia în serios această căsătorie. Dar Pinkerton spune: "Nu văd de ce ar fi rău să dresez acest fluture, pentru zborul dulce al iubirii". Cei doi bărbați ciocnesc paharele de vin. Consulul: "Să bem pentru familia ta care e departe!". Pinkerton: "Și pentru ziua când mă voi căsători în mod serios cu o soție adevărată americană !". Mireasa urcă dealul împreună cu familia și prietenii. Ei cântă: "Ce mult cer! Ce multă mare!... Suflă o briză dulce de primăvară!... Ce multe flori !". Mireasa cântă: "Pe mare și pe pământ, eu sunt cea mai fericită fată din Japonia. Ba nu ! A întregii lumi ! Prieteni, eu am răspuns chemării iubirii. Mă aflu în pragul iubirii, acolo unde se adună toate bucuriile celor vii și celor morți". Are loc ceremonia de nuntă. Apoi, petrecerea de nuntă este întreruptă de către unchiul miresei, un preot japonez. El a aflat că Cio-Cio-San a vizitat Misiunea Creștină pentru că dorește să devină creștină. Unchiul o blestemă: "Cio-Cio-San ! Cio-Cio-San ! Nenorocire ! Ce-ai făcut la Misiune ? Ea a renegat cultul străbunilor ! Kami Sarundasiko ! O mare nenorocire amenință sufletul tău corupt ! Tu te-ai lepădat de noi, noi ne lepădăm de tine !". Musafirii sunt speriați și fug. Petrecerea s-a terminat. Mireasa și mirele sunt singuri. Ei cântă un duet de dragoste: "Stelele sunt ca niște ochi care ne privesc... Vino ! Vino ! Cerul râde în extazul iubirii..."

Trei ani mai târziu, în același loc. Cio-Cio-San (adică "Doamna Cio-Cio-San", “Doamna Fluture”) este acasă cu menajera Suzuki. Aceasta se roagă zeilor ca Cio-Cio-San să plângă mai puțin, pentru că de trei ani ele nu mai au nici o veste de la Pinkerton. Suzuki este îngrijorată și pentru că le-au mai rămas foarte puțini bani. Dar Cio-Cio-San spune: "Zeii japonezi sunt grași și leneși. Sunt sigură că Zeul american răspunde mai repede celor care îl imploră. Dar mă tem că nu știe că noi facem parte din familia lui". Cio-Cio-San are încredere că soțul ei se va întoarce. Prințul Yamadori, care știe că Cio-Cio-San este părăsită de soțul ei, vine și o cere în căsătorie. Cio-Cio-San îl refuză, spunând că țara ei sunt S.U.A. și, potrivit legilor americane, ea mai este căsătorită.