Curs 23.Compozitori români din secolul 20
Sigismund Toduță, 1908-1991
1908, 17 mai. Sigismund Toduță s-a născut la Simeria, jud. Hunedoara, într-o familie greco-catolică.
1926-1932. Studii la Conservatorul de muzică și artă dramatică din Cluj, la secțiile pedagogie și pian
1930-1936. Conservatorul de muzică și artă dramatică din Cluj – studiază compoziția cu profesorul Marțian Negrea.
1936-1938. A urmat specializări în Italia, la Roma, la Academia Santa Cecilia, cu Ildebrando Pizetti (compoziție) și Alfredo Casella (pian) și, în paralel, la Istituto Pontificio di Musica Sacra pentru orgă și compoziție religioasă.
1938, Roma. A obținut titlul de doctor în muzicologie la Istituto Pontificio di Musica Sacra, cu tema Transcrierea și comentarea unor lucrări de tinerețe, necunoscute, semnate de Giovanni Francesco Anerio (1569-1630).
1939-1942. Profesor de muzică la Blaj
1940. Este distins cu premiul al II-lea de compoziție George Enescu
1942-1944. Asistent-corepetitor la Conservatorul de muzică și artă dramatică Cluj-Timișoara
1943. I se decernează premiul Robert Cremer
1945-1949. După război devine secretar artistic al Filarmonicii Ardealul din Cluj.
1946-1973. Profesor de teorie-solfegiu-dictat, armonie, contrapunct, fugă, forme și compoziție la Conservatorul Gh. Dima din Cluj-Napoca
1962-1965. A deținut și funcția de Rector al aceluiași Conservator.
Începând din 1970. I se încredințează – pentru prima dată în România – conducerea științifică a doctoratului în stilistică muzicală.
1970-1989. A fost membru al Academiei de științe sociale și politice
1973-1991. Profesor consultant al Conservatorului clujean.
1971-1974. Director al Filarmonicii de Stat din Cluj.
1974. Primește premiul George Enescu al Academiei Române
1991, martie. Membru corespondent al Academiei Române.
1991, 3 iulie. Sigismund Toduță a murit la Cluj-Napoca.
Creația lui Sigismund Toduță
Muzică vocal-simfonică
Miorița, baladă-oratoriu pentru soliști, cor mixt și orchestră, pe versuri populare, varianta Vasile Alecsandri (1957-1958)
Pe urmele lui Horea, oratoriu pentru soliști, cor mixt și orchestră, pe versuri populare (1978)
Meșterul Manole, operă-oratoriu în trei acte, după drama omonimă de Lucian Blaga (1980-1983)
Muzică simfonică și concertantă
4 Intabulaturi pentru lăută de Valentin Greff Bakfark, transcriere pentru orchestră de coarde (1950)
Divertisment pentru orchestră de coarde (1951)
4 Concerte pentru orchestră de coarde (1951-1980)
5 Simfonii (1954-1976)
Concertul pentru suflători și percuție (1970)
Stampe vechi pentru orchestră de coarde (1974)
Simfonietta „in antico stile” (1977)
Concertul pentru flaut și orchestră de coarde (1983)
Concertul pentru oboi și orchestră de coarde (1989)
Muzică instrumentală de cameră
Sonate, suite, preludii, passacaglia ș.a.
Muzică corală
Lieduri
Considerații privind limbajul muzical al lui Sigismund Toduță
§ Muzicianul este considerat un neoclasic prin preferințele componistice și muzicologice evidente față de limbajul baroc, clasic și renascentist.
§ De asemenea, se disting în muzica sa tendințele de apropiere și contopire ale intonațiilor religioase gregoriene și bizantine cu cele folclorice (românești) și de aplicare a lor pe trunchiul marilor forme ale muzicii europene.
§ Pentru ultima sa perioadă de creație este caracteristică orientarea spre heterofonie și spre un modalism intens cromatizat.
§ Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală.
§ În creația sa se remarcă un stil elaborat, de natură simfonică și tendința spre articularea polifonică.
§ Se numără printre primii compozitori români care, asemenea lui George Enescu și Paul Constantinescu, ajung la un adevărat stil personal.
§ Melodica sa are caracter modal, în această sferă fiind incluse sisteme modale de influență europeană (gregorian, renascentist), bizantină și folclorică românească.
Cei interesați pot găsi o incursiune amplă în universul muzicii și stilului componistic al lui Sigismund Toduță, precum și o generoasă bibliografie în cartea Hildei Iacob, Aspecte stilistice în creația vocală, corală și vocal-simfonică a lui Sigismund Toduță:
§ armonie modală, de factură diatonică (H. Iacob, op. cit pp. 62-89)
§ melodică modal-cromatică: 2de mărite, micro-intervale, trepte mobile (H. Iacob, op. cit pp. 89-107)
§ sintaxe: polifonie neoclasică, heterofonie (H. Iacob, op. cit pp. 107-125), omofonie
§ forme și genuri: neoclasice (lanț de fraze, variaționale, strofice), libere; passacaglia, madrigal, arioso, ricercar, fuga, oratoriu etc. (H. Iacob, op. cit pp. 125-141)
Curs 23. Compozitori români din secolul 20