• La 8 ani, tatăl său îl prezintă drept talent prodigios, pretinzând că are o vârstă mai mică.

• La vârsta de 13 ani publică prima compoziție.

• La 14 ani devine organist la Bonn.

• Dă lecții de pian, îi întâlnește pe Mozart, apoi pe Haydn.

• 1792. Se stabilește la Viena.

• 1795-96. Concerte publice, ca pianist, cu mare succes, la Viena, Praga, Nürnberg, Berlin, Budapesta

• 1801. Primele semne ale surzeniei

• 1802. Testamentul de la Heiligenstadt (lângă Viena)

• 1819. Își pierde definitiv auzul.

• 26 martie 1827, moare la Viena, în urma unei boli de ficat. La înmormântarea sa, din cimitirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei. A fost ulterior de două ori exhumat și reîngropat în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.

Boala i-a afectat organul auditiv (urechea internă), nu și centrul nervos. Este explicația faptului că a continuat să compună și după instalarea surzeniei. Muzicianul se servea de diverse accesorii (de ex. pâlnii de amplificare a sunetului), dar cel mai eficient a fost pentru el, auzul interior. 

Prima perioadă de creație, 1783-1803

• primele 15 Sonate pentru pian (op. 2 - op. 28)

• Simfoniile 1-2

• Concertele pentru pian 1, 2, 3

• Cvartetele de coarde op. 18 (1-6)

• primele Sonate pentru vioară și pian

A doua perioadă de creație, 1803-1823

• Simfoniile 3-9

• Uverturile Leonora, Coriolan, Egmont, Fidelio

• Concertele: pentru pian 4 și 5, pentru vioară, Triplul

• Fantezia pentru pian, cor și orchestră

• Opera Fidelio

• Missa Solemnis

• Sonate pentru pian

• Cvartetele Razumovski (op. 59), Cvartetele op. 74 și op. 95

A treia perioadă de creație, 1824-1826

• Cvartetele op. 127, 132, 130, 133, 131, 135;

Genurile muzicale beethoveniene

De-a lungul celor trei perioade de creație, preferințele sale instrumentale au oscilat între genurile simfonice și concertante, îndreptându-se în ultima perioadă spre cele camerale (sonată, cvartet).

A pornit de la structura genurilor clasice de sonată, simfonie, cvartet, concert, dar în a doua și a treia perioadă de creație a modificat tot mai mult aceste modele.

Fragmente din Testamentul de la Heiligenstadt

„O, voi, oameni care mă socotiți, sau mă faceți să trec drept un ins închis, nebun sau mizantrop, cât de nedrepți sunteți cu mine… Voi nu cunoașteți pricina tăinuită a ceea ce vouă vi se pare a fi așa… De tânăr m-am văzut constrâns să mă despart de semenii mei și să trăiesc singur. Când inima mă îndemna uneori să trec peste totul, cât de greu îmi era să mă lovesc mereu de beteșugul meu… Și nu puteam să le spun oamenilor: vorbiți mai tare ! strigați – fiindcă sunt surd !...”

A fost un caz excepțional din istoria muzicii, în care geniul a învins cea mai teribilă infirmitate pe care o poate avea un muzician. Mai mult decât atât: cea mai prolifică perioadă și creațiile cele mai valoroase au luat naștere după instalarea bolii.

Cum e posibil ca un om surd să fie compozitor?

1. Geniul nu cunoaște opreliști!

2. Boala și infirmitatea s-au manifestat după vârsta de 30 de ani, iar surditatea a devenit deplină după 49. A existat așadar perioada de formare a auzului interior = capacitate naturală de a „auzi” cu ajutorul imaginației, de a-și închipui sonoritățile dorite. Această calitate este, desigur, foarte dezvoltată la muzicienii profesioniști, și cu totul excepțională la cei geniali. Cu ajutorul auzului interior își compunea Mozart lucrările, memorându-le în detaliu înainte de a le scrie pe hârtie. Tot cu ajutorul acestui simț suplimentar a reușit Beethoven să depășească disperarea și să-și compună cea mai mare și mai valoroasă parte din creație.

3. Momentul instalării infirmității coincide cu începutul perioadei de maturitate a creației. Personalitatea muzicianului era deja deplin conturată. Avea un drum componistic creat. Ascultase muzica de care avea nevoie pentru a-și forma convingeri privind tradiția și evoluția artei sunetelor până la el.

Beethoven, dimpotrivă:

1. A avut un fizic imposibil de ignorat. A lăsat carnete de conversație și consistente relatări ale prietenilor apropiați. În plus, există masca sa mortuară iar rămășițele pământești sunt cunoscute.

2. Muzica sa este nemijlocit legată de natura umană, cu controversele, neliniștile, revoltele, frământările, înfrângerile și victoriile acesteia.

În pofida tentațiilor și a portretului devenit familiar - poate tocmai de aceea! - toate filmele dedicate vieții și personalității lui Beethoven sunt mediocre.

1992. Beethoven Lives Upstairs - 

partea 1

Copying Beethoven, 2006

Scenariul: Stephen J. RIVELE & Christopher WILKINSON

Regia: Agnieszka HOLLAND

Rolul principal: Ed HARRIS

O relatare fictivă a ultimului an din viața lui Beethoven.

Viena, 1824. Doar cu câteva zile înainte de prima audiție absolută a Simfoniei a IX-a, Beethoven are nevoie de ajutor pentru copierea știmelor de orchestră și cor. O talentată studentă la compoziție, Anna Holtz, de 23 de ani, îi este propusă ca asistentă. Ea nu numai că ajută la multiplicarea partiturilor, ci îl ghidează pe compozitor, din orchestră, în timp ce acesta dirijează prima audiție cu public. În următorii doi ani, ultimii din viața lui Beethoven, Anna îl îngrijește îndeaproape pe muzicianul devenit surd și tot mai greu de suportat. În schimb, el o îndrumă în compoziție, expunându-i ideile și principiile sale, de natură romantică. El încearcă să vorbească în numele divinității.

Vizionați și filmul

„A Late Quartet”

!!!