Unii oameni îmi pot fi prieteni, alții nu!
Dar chiar prieteni, mi-e mai greu cu cei cu minte puțină! Exact la fel și cu calculatorul: cu cât are „minte”* mai multă, cu atât îmi e mai de folos! Dacă nu are...
*minte, adică memorie și viteză de procesare (exact ca la om).
Una din cele mai novatoare direcții din arta sonoră a veacului 20, muzica electronică a demonstrat nebănuite legături între domenii care până atunci erau considerate cel puțin distincte, dacă nu chiar incompatibile: arta și știința.
Redare muzică: click:
Înregistrare de sunete (vibrații) din spațiul înconjurător via microfon/ cameră.
Un microfon funcționează prin captarea sunetelor din mediul înconjurător și transformarea lor în semnale electrice care pot fi ulterior procesate sau amplificate. Acest proces implică mai multe componente și etape:
Sunetul este format din unde de presiune care se propagă prin aer. Când cineva vorbește sau emite un sunet în apropierea microfonului, undele sonore se deplasează prin aer și ajung la diafragma microfonului.
Microfoanele au o componentă sensibilă numită diafragmă, care este un material subțire și flexibil. Când undele sonore ating diafragma, aceasta începe să vibreze în concordanță cu frecvențele sunetului (vibrațiile vor fi mai rapide pentru sunete înalte și mai lente pentru sunete joase).
În funcție de tipul microfonului, vibrațiile diafragmei sunt transformate în semnal electric în moduri diferite:
Microfoane dinamice: Au o bobină de sârmă atașată de diafragmă, care se mișcă într-un câmp magnetic. Mișcarea bobinei întrerupe câmpul magnetic, generând astfel un curent electric.
Microfoane cu condensator: Au o diafragmă subțire, care formează o placă a unui condensator. Când diafragma se mișcă datorită undelor sonore, distanța dintre cele două plăci variază, schimbând capacitatea condensatorului și generând astfel un semnal electric.
Microfoane cu lavalieră piezoelectrică: Utilizează materiale piezoelectrice care generează un curent electric atunci când sunt supuse la presiune (în acest caz, presiunea undelor sonore).
Semnalul electric generat de microfon este destul de slab și necesită amplificare pentru a putea fi folosit. Acesta este de obicei transmis prin cabluri către un amplificator sau un dispozitiv de înregistrare unde poate fi prelucrat, înregistrat sau redat printr-un sistem audio.
Microfon dinamic: Rezistent și fiabil, potrivit pentru medii zgomotoase sau spectacole live.
Microfon cu condensator: Foarte sensibil, capabil să capteze detalii fine ale sunetului, ideal pentru înregistrări de studio.
Microfon cu panglică: Sensibil la detalii și cunoscut pentru captarea unui sunet mai cald, utilizat în studiouri profesionale.
Microfon piezoelectric: Utilizat în mod special pentru captarea vibrațiilor de la suprafețe sau instrumente.
În cazul microfoanelor moderne, după ce semnalul analogic a fost generat și amplificat, acesta poate fi convertit în format digital prin intermediul unui convertor analog-digital (ADC) pentru a fi utilizat în dispozitive electronice (calculatoare, telefoane, etc.).
Aceasta este esența funcționării unui microfon, care transformă sunetele din mediul fizic în semnale electrice sau digitale pe care dispozitivele le pot procesa.
(sinteză ChatGPT)
Înregistrarea sunetului implică captarea undelor sonore din mediu și transformarea lor într-un format care poate fi stocat și redat ulterior. Procesul poate fi analogic sau digital, și implică mai multe etape esențiale:
Sunetele din mediu, fie ele vorbite, cântate sau emise de instrumente, sunt captate de un microfon. Acesta transformă undele sonore în semnale electrice, așa cum am explicat anterior. Microfonul joacă un rol critic, deoarece calitatea și tipul acestuia influențează claritatea și fidelitatea înregistrării.
Semnalul electric generat de microfon este, de obicei, foarte slab și necesită amplificare. Preamplificatoarele sunt folosite pentru a ridica nivelul semnalului la o valoare suficient de puternică pentru a putea fi procesată mai departe.
În funcție de tehnologia utilizată, semnalul electric poate fi înregistrat în două moduri:
A. Înregistrare analogică:
Înregistrările analogice se fac printr-un dispozitiv care transformă semnalul electric în variații fizice continue. Aceste variații sunt apoi stocate pe un mediu fizic, cum ar fi o bandă magnetică (înregistratoare cu bandă) sau discuri de vinil.
În acest proces, semnalul electric al sunetului este imprimat direct pe bandă sau pe disc, reflectând fidel schimbările din sunetul original.
Înregistrările pe bandă și vinil au un sunet „cald”, dar pierderea calității poate apărea datorită uzurii sau degradării suportului în timp.
B. Înregistrare digitală:
Înregistrările digitale sunt realizate prin transformarea semnalului analogic (captat de microfon) într-o serie de date numerice folosind un convertor analog-digital (ADC). Acest proces implică eșantionarea semnalului, care măsoară nivelul semnalului la intervale foarte mici de timp.
Un sunet digital este în esență o serie de puncte de date discrete care descriu amplitudinea undei sonore la fiecare moment în timp.
Frecvența de eșantionare (de ex. 44.1 kHz) determină cât de des este măsurat sunetul, iar adâncimea de biți (de ex. 16-bit sau 24-bit) determină precizia fiecărei măsurători.
Aceste date sunt stocate pe suporturi digitale, cum ar fi hard disk-uri, SSD-uri, carduri de memorie sau dispozitive portabile de înregistrare.
După ce semnalul a fost procesat și amplificat corespunzător, acesta este stocat pe un suport de înregistrare, care poate varia în funcție de tehnologia folosită:
Analogic: Bandă magnetică, discuri de vinil, casete.
Digital: Fișiere audio digitale (ex: WAV, MP3, FLAC, AAC), stocate pe calculatoare, telefoane, recordere digitale, servere cloud sau alte dispozitive de stocare.
După înregistrare, sunetul poate fi editat și procesat. Înregistrările digitale pot fi manipulate mult mai ușor decât cele analogice. Procesarea digitală poate include:
Tăierea și lipirea părților din sunet.
Efecte sonore: ecou (reverb), compresie, egalizare, etc.
Corectarea erorilor sau ajustarea tonului.
Mixare: combinarea mai multor piste audio (de exemplu, voce și instrumente) într-o înregistrare finală.
Înregistrarea finală poate fi redată prin intermediul unor difuzoare sau căști, care transformă semnalul stocat (fie el analogic sau digital) înapoi în unde sonore. În cazul redării digitale, datele sunt convertite înapoi în semnal electric folosind un convertor digital-analogic (DAC), iar difuzoarele sau căștile recreează sunetul original pe baza acestor semnale.
Reportofoane digitale: Dispozitive compacte ce înregistrează sunetul în formate digitale (WAV, MP3) direct pe carduri de memorie.
Sisteme de înregistrare în studio: Echipamente profesionale ce permit înregistrări multi-pistă pentru a capta simultan diferite surse audio (voce, instrumente, etc.).
Software de înregistrare (DAW - Digital Audio Workstation): Programe precum Audacity, Pro Tools sau Logic Pro permit înregistrarea, editarea și procesarea sunetului pe un computer.
În concluzie, înregistrarea sunetului presupune captarea undelor sonore și transformarea lor în semnale electrice sau digitale, care sunt apoi stocate, prelucrate și, eventual, redate pentru ascultare.
(sinteză ChatGPT)
Transmitere (prin cablu clasic, optic, wireless - rețele internet)
Transmiterea muzicii prin internet implică transferul de date audio de la un server către utilizatori în timp real sau prin descărcare, folosind diverse protocoale și tehnologii. Procesul este complex, dar poate fi explicat pas cu pas, de la înregistrarea muzicii și stocarea sa pe servere, până la redarea pe dispozitivele utilizatorilor.
Pentru a transmite muzica prin internet, fișierele audio sunt codificate și comprimate pentru a reduce dimensiunea și a facilita transferul. Acest proces implică:
Codificare audio: Muzica este convertită într-un format digital compatibil cu redarea online. Cele mai frecvente formate de fișiere audio utilizate pentru transmiterea pe internet sunt:
MP3 (MPEG Audio Layer III): Un format comprimat care păstrează o bună calitate a sunetului, dar reduce dimensiunea fișierului.
AAC (Advanced Audio Coding): O alternativă mai eficientă decât MP3, utilizată frecvent în servicii precum iTunes și Apple Music.
FLAC (Free Lossless Audio Codec): Un format fără pierderi de calitate, dar cu o dimensiune a fișierului mai mare.
Compresie: Fișierele sunt comprimate pentru a reduce dimensiunea și a permite o transmitere mai rapidă. Compresia poate fi:
Cu pierderi (lossy): Elimină anumite date pentru a micșora fișierul, dar afectează ușor calitatea audio (ex: MP3, AAC).
Fără pierderi (lossless): Păstrează toate datele originale, păstrând calitatea sunetului intactă (ex: FLAC, ALAC).
Odată ce muzica este codificată și comprimată, aceasta este stocată pe servere specializate, care sunt conectate la internet. Aceste servere sunt gestionate de servicii de streaming sau platforme de distribuție a muzicii, cum ar fi:
Spotify
Apple Music
YouTube Music
SoundCloud
Tidal
Aceste platforme utilizează rețele de distribuție a conținutului (CDN - Content Delivery Network) pentru a se asigura că muzica este disponibilă rapid și eficient utilizatorilor din diverse regiuni ale lumii. CDN-urile stochează copii ale muzicii pe servere distribuite geografic pentru a minimiza distanța dintre server și utilizator.
Muzica poate fi transmisă prin internet în două moduri principale:
A. Streaming:
Streaming-ul este procesul prin care muzica este redată în timp real, fără a fi necesară descărcarea completă a fișierului. Datele audio sunt transmise în pachete mici de informații, care sunt decodificate și redate pe dispozitivul utilizatorului pe măsură ce sunt recepționate.
Streaming live: În cazul concertelor sau emisiunilor live, semnalul audio este captat și transmis aproape instantaneu către utilizatori.
Streaming la cerere: În cazul platformelor precum Spotify, muzica este stocată pe servere și poate fi accesată de utilizatori oricând doresc.
Protocolul HLS (HTTP Live Streaming) sau DASH (Dynamic Adaptive Streaming over HTTP) sunt tehnologii folosite pentru a adapta calitatea stream-ului în funcție de viteza conexiunii utilizatorului. Dacă conexiunea este slabă, calitatea sunetului este ajustată pentru a evita întreruperile.
B. Descărcare:
În acest caz, utilizatorul descarcă fișierul audio complet pe dispozitivul său înainte de a-l reda. Platformele de muzică, precum iTunes, permit descărcarea fișierelor pentru a fi ascultate offline. Aceasta este o metodă diferită de streaming, deoarece utilizatorul trebuie să aștepte ca întregul fișier să fie transferat înainte de a-l putea asculta.
După ce fișierul audio este transmis către dispozitivul utilizatorului (computer, telefon, tabletă, etc.), acesta este redat cu ajutorul unui player audio sau a unei aplicații dedicate (Spotify, Apple Music, YouTube, etc.). Redarea implică:
Decodificare: Fișierul audio comprimat este decodificat și transformat în semnal audio.
Redare: Semnalul audio este trimis către difuzoare sau căști, iar utilizatorul aude sunetul.
Multe servicii de streaming folosesc tehnologii DRM pentru a proteja muzica împotriva copiei neautorizate. DRM controlează modul în care utilizatorii pot accesa, descărca și distribui conținutul muzical. De exemplu:
Utilizatorii care plătesc pentru abonamente premium pot descărca muzică pentru ascultare offline, dar fișierele sunt protejate și nu pot fi copiate sau distribuite în afara aplicației.
Platformele impun restricții în funcție de regiune sau tipul de abonament.
Pentru a oferi o experiență fără întreruperi, serviciile de streaming ajustează calitatea stream-ului în funcție de viteza internetului utilizatorului. De exemplu, dacă un utilizator are o conexiune lentă, serviciul poate reduce calitatea audio pentru a preveni buffering-ul.
Fișierele audio de calitate mai înaltă (de ex. FLAC, AAC la 320 kbps) necesită o conexiune rapidă și stabilă.
Fișierele audio de calitate mai mică (de ex. MP3 la 128 kbps) consumă mai puțină lățime de bandă și sunt mai potrivite pentru conexiuni mai lente.
Transmiterea muzicii prin internet este un proces complex care implică codificarea audio, compresia fișierelor, stocarea pe servere, transmiterea datelor în timp real (streaming) sau descărcarea și, în final, redarea pe dispozitivul utilizatorului. Aceasta permite accesul instantaneu la o colecție vastă de muzică de oriunde din lume, atâta timp cât există o conexiune la internet.
(sinteză ChatGPT)
Recepție a muzicii produse la distanță, live sau înregistrată.
Recepționarea muzicii transmise pe internet implică mai multe etape, care încep cu conectarea la o sursă de muzică (de exemplu, un serviciu de streaming sau un site web) și se termină cu redarea sunetului pe dispozitivul tău. Iată cum funcționează acest proces:
Primul pas este să ai o conexiune la internet activă, fie prin Wi-Fi, fie prin date mobile. Această conexiune îți permite să accesezi serverele de pe care este transmisă muzica. Viteza și stabilitatea conexiunii influențează calitatea și continuitatea redării muzicii.
Poți accesa muzica transmisă pe internet prin diverse platforme sau aplicații dedicate, cum ar fi:
Servicii de streaming: Spotify, Apple Music, YouTube Music, Tidal, Amazon Music.
Radiouri online: TuneIn, iHeartRadio, Pandora.
Website-uri de muzică: SoundCloud, Bandcamp, Mixcloud.
Pentru a recepționa muzică, fie te loghezi pe platformă (în cazul unui serviciu de streaming pe bază de abonament), fie accesezi site-ul sau aplicația pe care se află conținutul muzical.
Odată ce ai accesat platforma sau aplicația, poți căuta sau selecta piesa, albumul, lista de redare sau posturile de radio pe care dorești să le asculți. Multe platforme îți permit să:
Explorezi colecții muzicale.
Creezi liste de redare personalizate.
Recomandări pe baza preferințelor tale.
Există două moduri principale de a recepționa muzica:
A. Streaming:
Streaming-ul permite redarea muzicii în timp real, fără a descărca întregul fișier audio pe dispozitivul tău.
După ce ai selectat piesa, dispozitivul începe să primească pachete de date audio de la server.
Pachetele audio sunt transmise în mod continuu, în funcție de viteza internetului, iar player-ul audio începe redarea muzicii imediat ce primește suficiente date pentru a preveni întreruperile (buffering).
Muzica este redată fără să fie stocată permanent pe dispozitiv (în unele cazuri, doar o mică parte din datele audio sunt temporar stocate în cache).
B. Descărcare:
În cazul în care preferi să asculți muzica offline sau dorești să eviți întreruperile cauzate de conexiuni instabile, unele platforme îți permit să descarci muzica pe dispozitiv (de obicei disponibil pentru abonați premium).
Odată ce fișierele audio sunt descărcate pe dispozitiv, le poți reda chiar și fără conexiune la internet.
După ce pachetele de date audio au fost recepționate de pe internet, acestea sunt decodificate de către aplicația sau player-ul de muzică. Acest proces presupune transformarea fișierelor audio comprimate în semnale audio care pot fi redate de dispozitivul tău.
Decodificare audio: Aplicația folosește codecuri (software specializat) pentru a decomprima și decodifica fișierele MP3, AAC sau FLAC în fluxuri de date audio care sunt apoi transformate în sunet.
Buffering: Pentru a preveni întreruperile în redare, datele sunt stocate temporar într-un buffer. În cazul unei conexiuni instabile, muzica poate continua să fie redată pentru o scurtă perioadă, datorită datelor deja stocate în buffer.
Odată ce fișierele audio sunt decodificate, ele sunt reproduce prin dispozitivul tău. Acesta poate fi:
Telefonul mobil, tabletă sau computer: Unde poți reda muzica direct prin difuzoare integrate sau prin căști.
Difuzoare inteligente (ex: Google Home, Amazon Echo) sau sisteme audio conectate prin Bluetooth sau Wi-Fi la telefon/computer.
Căști wireless sau boxe Bluetooth, care primesc semnalul audio de pe dispozitivul tău.
Muzica este transformată în semnal electric și redată prin difuzoare sau căști, permițându-ți să o asculți.
Calitatea sunetului poate varia în funcție de viteza internetului tău. Cele mai multe platforme de streaming ajustează automat calitatea audio pentru a preveni întreruperile.
Dacă ai o conexiune rapidă și stabilă, vei primi muzică la o calitate mai înaltă (de exemplu, 320 kbps pentru Spotify Premium sau chiar FLAC pentru Tidal HiFi).
Dacă conexiunea este lentă, platformele vor reduce automat bitrate-ul audio pentru a asigura continuitatea redării (de ex. la 128 kbps pentru conexiuni mai lente).
Aplicațiile și platformele de streaming îți oferă controlul redării, permițându-ți să:
Pui pauză, derulezi înapoi/înainte sau treci la următoarea piesă.
Reglezi volumul sunetului.
Adaugi muzica la liste de redare sau salvezi piesele preferate.
Utilizezi comenzi vocale pe difuzoare inteligente (de ex. „OK Google, play my favorite playlist”).
Pentru a recepționa muzică pe internet:
Te conectezi la internet și accesezi o platformă de muzică.
Selectezi piesa sau lista de redare dorită.
Muzica este transmisă către dispozitivul tău prin streaming sau descărcare.
Aplicația decodifică și procesează datele audio.
Muzica este redată pe dispozitivul tău prin difuzoare sau căști.
Calitatea sunetului se poate ajusta în funcție de viteza conexiunii.
Aceste procese asigură o experiență de ascultare fluentă și flexibilă, permițându-ți să accesezi muzica preferată de oriunde, oricând.
(sinteză Chat GPT)
Prelucrare (distorsionează controlat, elimină zgomote de fundal, extrage o voce sau un instrument, sintetizează, introduce armonici...)
Sintetizare voce și instrumente
Editare de partituri: cu tastatură clasică și mouse, cu tastatură cu clape, cu touchscreen
Reproducere de partituri, în format midi sau cu armonici specifice, redă partituri de orchestră.
Un soft recomandat: Lunaverus . Funcționează 30 de zile gratuit, apoi cu o singură plată.
Un soft online simplu: Melodyscanner
Transcriere voce (transformă un dialog vorbit în text scris)
Comenzi vocale (execută operațiuni sau răspunde prin voce) - Am ilustrat prin gluma alăturată.
Acompaniere, cor, orchestră... online
Mono, Stereo, Dolby, Quadro...
(ilustrarea poate fi urmărită la întreg potențialul numai pe sisteme audio proprii capabile să redea dolby)
Internetul: o gigantică bază de informații
Internetul leagă, practic, toate calculatoarele planetei. Cea mai mare revoluție informațională de la inventarea tiparului.
Căutare în internet și cercetare a unei teme prin internet. Motoare de căutare: Google, Bing, Yahoo, Yandex (Rusia). Caut un cuvânt cheie sau o expresie.
Filtrarea surselor credibile (informație inconsistentă, fake, manipulare, hoax, phising)
În cercetare trebuie atenție și privind valoarea informației în ierarhii consacrate.
Biblioteci online. Identificare. Acces.
Biblioteci muzicale în cloud (partituri, muzică).
Google Books
Instrumente esențiale:
Dicționar muzical: Dolmetsch
Arhiva de pertituri: IMSLP
Enciclopedii: Enciclopedia Britanică
Dicționare: DEX Online, Webster,
Baze de date video: YouTube
Baza de date de cinema: IMDB
Reprezentări in realitatea virtuală 3D.
(De regulă cu ochelari speciali și cu scopul de a obține senzații de spațialiatate, frecvent în combinație cu efect muzical spațial.)
Exemple de video spațial ineractiv. Pentru obținerea efectului 3D e nevoie de ochelari speciali.
Editare de text (d.ex. Word, parte din pachetul Microsoft 365, cu abonament - cel mai complex). - se va detalia separat
Accesul online la programe de editare (gratuit).
Stocare "in cloud" a documentelor.
recomandare: OneDrive cu abonament Microsoft 360. Versiunea free oferă doar editare online.
Redactare de partituri
Exemple: Noteflight, Lunaverus, Sybelius, NCH ș.a.
Prelucrarea ilustrației: scanare, captură, desenare, efecte, paint.
Instrumente de teamworking (în relația cu coordonatorul și alți consultanți).
Exemple: Word (Suita Microsoft 365), Team Viewer, Microsoft Teams, Zoom
Word: Instrumente lingvistice: Configurarea limbii, caracteristici, avantaje.
Automatizarea documentelor (pun calculatorul să facă operațiuni care mi-ar lua mult timp și ar cere multă răbdare).
Auxiliare: scrierea după dictare, transformarea scrisului de mână în text (tableta grafică, finger, creion electronic pe mobil)
Diacriticele în limba română!
În ultima vreme dispunem de o bogăție de instrumente de recunoaștere optică a caracterelor, adică de a extrage textul dintr-o fotografie. Se numește OCR (Optical Caracter Recognition)și le găsim implementate atât în Android cât și în MS Office sau iPhone. Acum, bazate pe Inteligența artificială.
PDF (Portable Document File): fișierul care e citit universal (computer sau mobil, pe ORICE platform sistem de operare). Ce înseamnă?
Crearea unui fișier PDF:
Din Word: Salvare ca... (se alege pdf)
Din aproape orice fișier: print (se alege Save as PDF sau Microsoft print to PDF)
Transformarea unui PDF în Word: click dreapta pe numele fișierului (în Explorer) și alege deschidere cu Word (funcționează cu Suita Microsoft 365)
(Completarea unor formulare PDF: Adobe Acrobat Reader)
Programe de prezentare (d.ex. PowerPoint, parte din pachetul Microsoft 365, cu abonament - cel mai complex). (a se vedea detalii). Prezi, Google Slides (New Google slides),
Accesul online la programe de prezentare (gratuit) Prezentare "in cloud"
Vedeți și Câteva sugestii în crearea unei Prezentări PowePoint și Cum trebuie prezentată o lucrare de doctorat!
Conceptul de multimedia: grafică, fotografie, imagine în mișcare, sunet și metode simple de a le controla.
Exemplu de prezentare multimedia Carmen Chelaru susținerea publică a tezei dr. (2004)
Site personal: blog, site dedicat, eBook sau flipBook interactiv...
Exemplu flipBook simplu: Cui i-e frică de istoria muzicii, vol. 1. (interactiv presupune includerea de imagini în mișcare și sunete, asemănător unui site obișnuit, dar cu formatul de carte)
Prelucrare a fotografiei și elementelor grafice: Windows 13 conține editor foto și video.
Programe de prelucrare video. Windows 10 conține editor foto și video
Dar pot realiza un clip (*mp4) și cu ajutorul PowerPoint (v. ex. alăturat)
WhatsApp, pe telefon și computer
Skype
Platforme organizaționale: Zoom, Teams, Google Classroom. Comunicarea telefonică între membrii aceleiași organizații (fără a cunoaște numărul de telefon privat). Metode de comunicare pe Teams: conferință video publică sau privată, conferință audio publică sau privată, cu apelare pe mobil, chat în cadrul conferinței, chestionarul, calendarul, planner...
Alte instrumente.
Traducere: Google translate, Deepl (excelent), Translate GPT, Word...
Furtul de date prin viruși și phishing.
Viruși - criptarea calculatorului și cererea de răscumpărare.
Viruși care împing la un marketing agresiv.
"Scrisoarea nigeriană"
Hoax
Fake NEWS
Manipularea
Imagini personale și de familie, Hărțuirea
etc. etc. etc...
Aplicații ludice: jocuri simple dar și incredibil de complexe
Medicină: majoritatea tipurilor de investigații și analize, chirurgie la distanță...
Conducerea autovehiculului, comenzi, GPS, automobilul fără șofer...
Întregul sistem de aviație
Semnătura bancară și alte semnături oficiale
Automatizarea de procese industriale
Automatizarea depozitării și a sistemelor poștale
Rețele de comunicare socială
Casa inteligentă
Comunicare mobilă și prin satelit
...și cerul e limita imaginației...
...fără un calculator bun, e aproape imposibil azi de realizat o lucrare științifică...
Curiozitate: puterea de calcul a unui telefon mobil este comparabilă cu cea a supercalculatorului care a asistat lansarea primului om în spațiu. Costurile, la acea vreme: 11 miliarde de dolari. Acum îi aveți în buzunar!
începutul sec. 20: Banda magnetică
mijlocul sec. 20: Muzica concretă
mijlocul sec. 20: Începuturile Informaticii muzicale
... redă Muzică
... înregistrează Muzică
... prelucrează Muzică
... scrie Muzică
... compune Muzică
„Negativul” muzical / Backing Track
În 1993 (e-adevărat, în altă „eră” din istoria computerului!), regizorul belgian Gérard Corbiau și scenariștii Marcel Beaulieu și Andrée Corbiau au realizat un film artistic biografic despre personalitatea celui mai vestit cântăreț castrat - italianul Carlo Broschi, cunoscut ca marele Farinelli, ce a fascinat publicul iubitor de operă la mijlocul veacului 18.
În fragmentul cinematografic inclus aici este relatat procesul de înregistrare și prelucrare muzicală a doi interpreți - contratenorul american Derek Lee Ragin și soprana poloneză Ewa Małas-Godlewska - pentru reconstituirea vocii cântărețului - despre care se spune că atingea în acut DO6! [3'24”]
... sau programele de scriere muzicală, multe din ele deja binecunoscute muzicienilor profesioniști sau inginerilor de sunet
1. internetul, a doua revoluție informațională după inventarea tiparului -
tentații, fascinații, capcane
biblioteca - tradițională, virtuală
experimentul - concepție, analiză, comparație, sinteză
2. plan, proiect, notițe, fișe, conspecte, text
3. exemple muzicale - audio, video
figuri, scheme
tabele
Power Point Show
Binecunoscuta enciclopedie virtuală poate fi de mare ajutor, dar și o perfidă capcană!
Fundația Dolmetsch creată în 1928, după numele francezului Arnold Dolmetsch - muzician și producător de instrumente de origine franceză, care și-a petrecut o mare parte din viața de muncă în Anglia și a stabilit un atelier de confecționare a instrumentelor în Haslemere, Surrey.
Aflați câteva sfaturi și sugestii care să vă ajute să găsiți ușor informații pe Google
Unul dintre compozitorii reprezentativi în privința sintezei dintre matematică și muzică, dintre gândirea în timp și gândirea în spațiu este Iannis Xenakis (1922-2001).
În conferința internațională pe tema muzicii computerizate, de la Delphi din 1992, Iannis Xenakis afirma:
„Din cele mai vechi timpuri, muzica a fost foarte apropiată de gândirea rațională și de matematică. De exemplu, scrierea muzicală a lui Guido d’Arezzo, apropiată de cea bizantină /…/ avea semne bidimensionale pentru sunet: o dimensiune pentru înălțime, alta pentru durată. /.../ De aceea, este o realizare fantastică să pui alături două dimensiuni care n-au nimic comun – am spus că n-au nimic comun? Da, am spus-o. De fapt au foarte multe în comun; dar ca substanță, ele sunt absolut străine una de cealaltă. Ceea ce au în comun este structura, structura mentală, deoarece ele reprezintă grupuri cumulative; ambele măsoară durata (timpul) și intervalele. Așadar, încă de pe atunci, muzica se afla în fruntea gândirii științifice și matematice.” *
În ultimele două decenii ale secolului 20, generațiile de calculatoare s‑au succedat într‑un ritm tot mai rapid, ajungându‑se chiar la un interval de câteva luni pentru o nouă generație.
Se lansează public World Wide Web/ www, care în l. engleză înseamnă „pânză” (de păianjen) și reprezintă totalitatea site-urilor/ documentelor și informațiilor de tip hipertext legate între ele, care pot fi accesate prin rețeaua mondială de Internet; de multe ori WWW este confundat cu Internetul (= network, rețea); www este numai unul din numeroasele servicii și aplicații informatice disponibile în Internet; un alt serviciu de acest fel este de exemplu poșta electronică – e-mail.
Apar conceptele de Microsoft OneDrive și Google Cloud sau Cloud Computing = concepte moderne în domeniul computerelor și informaticii, reprezentând un ansamblu distribuit de servicii de calcul, aplicații, acces la informații și stocare de date, fără ca utilizatorul să aibă nevoie să cunoască amplasarea și configurația fizică a sistemelor care furnizează aceste servicii.
Prin aceste servicii internaționale de stocare a informației, utilizatorul de internet nu mai trebuie să-și salveze informațiile pe suporturi fizice private (dischete, CD-uri, stick-uri de memorie etc.), ci are acces prin satelit, la depozite internaționale securizate, care funcționează asemenea unor casete de valori din marile bănci ale lumii. Utilizatorul de informații poate stoca, sincroniza și partaja fișiere cu alți utilizatori, în condiții de securitate cibernetică. Prin aceasta, comunicarea devine din ce în ce mai ușoară și mai rapidă.
În lume există peste 2 miliarde de utilizatori de internet.
... înseamnă că tot ce produce imaginația despre ce ar putea fi aici, pe Pământ, nu doar că devine realitate, dar va fi probabil doar o mică parte din această lume înnoită. Vine un val cu mult mai mare! Părți ale corpului vor putea fi conectate sau înlocuite prin microsisteme inteligente.
Este computerul inteligent? DA! Poate fi mașina dotată cu senzori capabili să transmită semnale? DA! Este capabilă mașina să aibă instincte, să simtă ori să aibă sentimente? NU! Computerul nu poate avea sentimente! Când vorbim de senzori, vorbim de reacții fizice la mediu ale unor obiecte: corpuri care se dilată la căldură, metale care produc curenți electrici la lumină, magneți care atrag corpuri feroase... Ce aștept sunt doar efecte, de pildă: (if) dacă temperatura crește, (then) o bară metalică se dilată, se ating niște fire și sună o alarmă!
O concluzie importantă: indiferent de viitoarele evoluții ale mașinii, arta rămâne specific umană → sensibilitate, sentiment... Vă imaginați arta fără așa ceva? Aaaa... să nu uit: și iubirea de oameni și ura sunt tot sentimente! Dacă viitorul hiper-computerizat ar alege doar ura, nu va fi vina mașinii! Pentru că mașina nu are sentimente!
Așadar, indiferent de performanțele prezente și viitoare ale mașinilor inteligente,
Surse:
Chelaru, Carmen, Spațiul sonor, Editura Fundației AXIS, Iași, 2007
Chelaru, Carmen, Cui i-e frică de Istoria muzicii?!, ediția a doua, vol. 3, Editura Muzicală, București, 2020
Gorgan, Dorian; Sebestyen, Gheorghe, Structura calculatoarelor, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2000
Eco, Umbero, Cum se face o teză de licență, Editura Pontica, Craiova, 2000, pp. 119-125
Rad, Ilie, Cum se scrie un text științific, Editura Polirom, Iași, 2008
Șerbănescu, Andra, Cum se scrie un text, Editura Polirom, Iași, 2007, pp. 19-131
Consultantul acestei secțiuni de curs: George Chelaru