Curs 12. Secolul 19 și Opera

Capitolul 5

Verdi vs. Wagner

Verdi şi Wagner, cei mai mari compozitori de operă!

1813

...au avut totul – şi nimic – în comun...

Titani în egală măsură, ne oferă șansa de a descoperi sau alege între două tipuri de artă, două moduri de viață, două filozofii distincte despre existență.

În timpul vieții, atât Verdi cât și Wagner au ajutat la definirea identității națiunilor lor emergente [*], muzica lor dramatizând în continuare fețe luminoase și întunecate ale caracterului și conștiinței umane.

Caractere foarte diferite – Verdi pasional, Wagner ego-maniac – s-au născut în același an, dar au fost, din punct de vedere geografic și cultural, poli opuși.

Deși căile lor s-au încrucișat, cei doi muzicieni nu s-au întâlnit niciodată.

Muzica lui Verdi este plină de compasiune, cea a lui Wagner este triumfătoare.

* emergent = care iese dintr-un mediu, după ce l-a traversat (DEX online)

Verdi despre Wagner

Deși și prudent în manifestări și limbaj, Verdi a evitat orice apropiere sau întâlnire cu muzicianul german, afirmând despre contemporanul său: „este plin de talent, dar caută cu orice preț căi complicate, ocolindu-le pe cele simple, firești.”

În ultimele opere verdiene se face simțită o tendință clară de părăsire a bel-canto-ului în favoarea discursului melodic neîntrerupt, dramatizat. Faptul i-a făcut pe unii să distingă în aceasta o influență a confratelui german. Aceste considerații, ca și opțiunea unor dirijori – pe care-i considera prieteni – pentru opere de Wagner, în locul creațiilor sale – au provocat adevăratele izbucniri furioase din partea compozitorului italian.

Wagner despre Verdi

Egocentrismul, dus până la infatuare, îl făcea pe Wagner să critice, să minimalizeze sau să ignore pe mulți creatori proeminenți ai vremii sale. Pe Verdi l-a evitat, dar nu s-a abținut de la unele „înțepături”. Urmărit de obsesiile sale „teutonice” cu zei și super-eroi, el considera muzica lui Verdi banală, cu o existență limitată. Iar Hans von Bülow, interpret și admirator fanatic al lui Wagner, numea stilul vocal al operelor italianului un „Attila-Han al glasului cântat”!

Lectură suplimentară

Wagner-Verdi.pdf

Concluzii

Ambii compozitori au devenit figuri emblematice ale culturii lor naționale.

Renumele celor doi artiști au provocat numeroase manifestări, deopotrivă de admirație (dusă până la adulație) și de contestare, din partea contemporanilor lor.

Rivalitatea dintre cei doi – dar mai ales dintre admiratorii unuia și ai celuilalt – a continuat și după moartea lor. Muzica lui Wagner a constituit fundalul unuia dintre cele mai represive regimuri ideologice ale sec. 20, în timp ce temele muzicale ale lui Verdi au devenit simboluri ale spiritului liberal și anti- totalitar. Verdi a fost celebrat în Italia, bucurându-se de mare popularitate pe scenele lirice din lumea întreagă, în timp ce Wagner, asociat strâns cu ideologia lui Hitler, a fost demonizat în Germania.

În cele din urmă însă, după mai bine de două secole de la nașterea lor, amândoi sunt iubiți și apreciați pentru contribuția lor culturală imensă.

Curs 12. Secolul 19 și Opera