Curs 24. George Enescu
1881-1955
Introducere
Curs 24. George Enescu (1881-1955)
Copilăria
1881, 19 august
S-a născut la Liveni-Vârnav (Dorohoi) George Enescu,
al 8-lea copil al familiei, singurul rămas în viață.
Tatăl, Costache Enescu, învățător și agricultor. Mama, Maria Cosmovici.
Primele contacte cu muzica – în familie: tatăl cânta la vioară, mama la chitară; de asemenea, lăutarii din sat.
1885 (4 ani) Începe să cânte la vioară după ureche.
Curând familia s-a mutat la Cracalia. Astfel, micul Jorjac își va petrece vacanțele fie la părinți, fie la Mihăileni, în casa bunicilor Cosmovic (părinții mamei sale) fie în casa de la Dorohoi.
Numele de alint Jorjac i-a fost dat de guvernanta franțuzoaică, Mademoiselle Lydie. Lydie nu putea pronununța diminutivul "Jorjâcă" și i-a creat un nume francez, Georges-Jaques (Jorjac!). Guvernanta era o profesoară foarte talentată și devotată fiind principalul educator al copilului, atât în comportare cât și în cultivarea multiplelor talente cu care fusese înzestrat micu geniu. Ei îi datorează Enescu învățarea limbilor străine, cultivarea gustului pentru artele plastice și pentru muzică.
Viena, 1888-1893
1888 La recomandarea lui Eduard Caudella și cu sprijinul financiar al Reginei Elisabeta (soția lui Carol I) pleacă la studii la Konservatorium für Musik und darstellende Kunst Wien (Conservatorul de Muzică și Teatru) din Viena. Studiază vioara cu Josef Hellmesberger-Jr. și compoziția cu Robert Fuchs.
1889 (8 ani) Prima apariție în public ca violonist
1892(11 ani) Primele încercări componistice.
1893 Absolvă Conservatorul din Viena cu calificativul excelent.
George Enescu și Regina Elisabeta (pseudonim literar Carmen Sylva)
Paris,
1894-1899
1894 Continuă studiile la Conservatoire National Supérieur de Musique din Paris, cu profesorii:
Martin Pierre Marsick - vioara
Jules Massenet și Gabriel Fauré – compoziția
André Gédalge – contrapunctul
Este susținut de Elena Bibescu și în continuare de Regina Elisabeta (soția lui Carol I).
1896 Susține primul recital la Ateneul Român din București.
1898
6 februarie Prima audiție a Poemei Române op. 1, considerată prima sa lucrare originală. Orchestra Concertelor Colonne din Paris, dirijor Edouard Colonne.
13 martie. Prima audiție românească a Poemei Române. Orchestra dirijată de Eduard Wachmann, Ateneul Român.
16 oct. Prima apariție la Iași, pe scena Teatrului Național, cu pianistul Theodor Fuchs.
1899, 24 iulie. Este distins cu Premiul I al Conservatorului la absolvirea clasei de vioară.
Viața de după studii
Cariera sa muzicală a fost dominată – în pofida preferințelor proprii pentru compoziție! – de turnee în Europa și SUA, ca violonist, pianist, dirijor și membru în formații camerale.
În timpul celui de al doilea război mondial, rămas în București, a avut o activitate dirijorală bogată, încurajând și creațiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Sabin Drăgoi. După război a dat concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Gilels și Yehudi Menuhin; ultimul dintre aceștia i-a purtat o lungă și adâncă admirație și prietenie și l-a vizitat la București și la Sinaia.
După 1947 s-a exilat definitiv la Paris, unde s-a stins din viață într-o cameră a hotelului Atala, în noaptea de 3 spre 4 mai 1955.
A se vedea și articolul "Enescu 60 - Bartók70" din revista Filarmonica Magazin, nr. 12., p. 3 (mai jos).
Mormântul său se află în cimitirul Père Lachaise din Paris. lângă cel al compozitorului Georges Bizet. Pe piatra mormântului stă scris: Georges Enesco - Compositeur, . Commandeur de la Légion D'Honneur. 1881-1955". Titlul "Membre de l'Institut" se referă la înalta distincție conferită muzicianului român la 18 mai 1929, de Institut de France - Académie des Beaux-Arts.
Interior în casa lui Costache Enescu, de la Dorohoi
Sinaia, Vila „Luminiș”, construită între 1923-1926, după planurile arhit. Radu Dudescu.
Palatul Cantacuzino din București
care găzduiește Muzeul Enescu, sediul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Editura Muzicală
Holul principal - sală de concerte
Casa din spatele Palatului - muzeu memorial Enescu
Curs 24. George Enescu (1881-1955)