Crearea repertoriului muzical național modern

• Toate genurile culte europene – instrumentale, vocal-instrumentale, operă

• Genuri autohtone culte, inspirate din folclor și muzica religioasă – balade, doine, tablou coregrafic, liturghie, colinde etc.

Muzica românească a fost dintotdeauna o originală sinteză între național și european. Folclorul românesc este inconfundabil, și totuși are „suprafețele” lui de contact cu spiritualitatea balcanică, europeană, mondială; tot astfel, muzica religioasă autohtonă.

Cea mai tânără ramură a artei sonore românești – muzica cultă – a reușit să refacă într‑un secol, un drum istoric care în Europa a avut loc într‑un mileniu, pe îndelete. Spiritul muzical creator românesc a avut șansa de a se afla la confluența Orientului cu Occidentul, îmbinând tendința contemplativă a celui dintâi, cu dinamismul celui de‑al doilea.

Muzica cultă românească din secolul 20 a intrat „din mers” în circuitul valorilor mondiale, chiar dacă sporadic deocamdată, chiar dacă are încă de luptat în primul rând cu prejudecățile și indiferența conaționalilor ei!

Dezvoltarea învățământului muzical românesc

• Fondarea instituțiilor – școli, conservatoare: ex. Cluj (1919)

• Continuarea și adâncirea tradiției interpretative – instrumentale și vocale – create în ultimele decenii ale sec. 19.

• Introducerea disciplinelor muzicale moderne, teoretice și practice – teorie, armonie, contrapunct, orchestrație, istorie, folclor, forme, orchestră, operă- lied-oratoriu, compoziție

• Organizarea și conducerea manifestărilor artistice publice cu studenți și profesori