A compus peste 80 de cvartete, în perioada 1757-1803.
Cvartetul de coarde op. 20 nr. 5, p. II,
Menuetto
Lucrarea face parte din ciclul de 6 cvartete numite Cvartetele Soarelui - 1772 - după imaginea de pe coperta primei ediții publicate
Cvartetul Cvintelor în re minor, op. 76 nr. 2
Allegro
Andante o più tosto allegretto
Menuetto. Allegro ma non troppo
Vivace assai
Face parte dintr-un alt ciclu de 6 cvartete - 1796-1797 - dedicat de compozitor contelui maghiar Joseph Georg von Erdödy.
Simfonia
A compus cele 104 simfonii în perioada 1759-1795.
Simfonia Surpriza, nr. 94, în sol major (1791, a 2-a „londoneză”)
Adagio. Vivace assai
Andante
Menuetto - Allegro molto
Finale - Allegro molto
Haydn a compus puține concerte solistice și simfonii concertante, între care 2 pentru violoncel și 1 pentru trompetă.
Concertul nr. 2 în re major, pentru violoncel și orchestră (1783)
Allegro moderato
Adagio
Rondo - Allegro
Dedicat primului violoncelist din orchestra Esterhazy, Antonin Kraft
Concertul pentru trompetă și orchestră în mib major (1796)
partea III
Dedicat vechiului său prieten, Anton Weidinger
Sinfonia concertanta pentru vioară, violoncel, oboi, fagot și orchestră în sib major (1792)
Compusă la Londra, ca răspuns la lucrări similare ale fostului său elev, Ignaz Pleyel, considerat de presa vremii drept rivalul lui Haydn.
Missa in tempore belli - Gloria
Compusă în 1796, la Eisenstadt, cu ocazia pregătirilor de război ale Austriei împotriva Franței.
Ultimele Șapte Cuvinte ale Mântuitorului - versiunea pentru cvartet de coarde (1787)
Lucrare compusă la cererea comunității catolice din Cadiz (Spania), pentru Vinerea Mare.
1786 - prima versiune, pentru orchestră
1787 - versiunea pentru cvartet de coarde
1796 - versiunea oratorială, pentru soliști, cor și orchestră
Ultimele Șapte Cuvinte... - versiunea pentru orchestră (1786)
Ultimele Șapte Cuvinte... - versiunea pentru soliști, cor și orchestră (1796)
În ultimii ani ai vieții, Haydn a compus cele două oratorii:
Creațiunea (Die Schöpfung) (1797-1798)
Anotimpurile (1801).
Haydn, Coralul Sf. Anton - tema preluată de Brahms în Variațiunile sale
Brahms, Variațiuni pe o temă de Joseph Haydn (1873)
Prokofiev
Simfonia Clasică, partea III Gavotta
1917
Haydn
Cvartetul imperial, op. 76 nr. 3, p. II (6'53”)
și... Imnul național al Germaniei
* Text reprodus din cartea C. Chelaru, Cântecul-simbol, istorie și conținut. Despre imnurile naționale ,
Editura Muzicală, București 2017, p. 41
Celebrul Imn Imperial – Gott erhalte Franz den Kaiser (Dumnezeu să-l ocrotească pe Împăratul Franz) a fost compus de Joseph Haydn în 1797 și a fost valabil pentru întreaga lume germană timp de peste un secol.
Haydn l-a compus cu prilejul aniversării lui Francisc II de Habsburg, împăratul Sf. Imperiu Romano-German și (ulterior) al Austriei.
Austria l-a menținut ca muzică în perioada 1797–1946, schimbându-i textul după 1938, la anexarea de către Germania nazistă (Anschluss). După încheierea războiului, în 1946, Austria nu a mai păstrat muzica lui Haydn, adoptând un alt imn inspirat din Freimaurerkantate (Cantata masonică) pentru 2 tenori, bas, cor de bărbați și orchestră, KV 623, compusă de Mozart cu puțin înainte de a muri, la 17 noiembrie 1791.
La rândul ei, Germania a preluat oficial imnul lui Haydn (cu text adaptat) în anul 1922 și, deși textul a suferit schimbări cu ocazia evenimentelor istorice majore ale secolului XX, muzica lui Haydn a fost păstrată cu fidelitate până astăzi.