Curs 25.
Curente novatoare în secolul 20
Capitolul 1
Embedded Files
Curs 25.
Expresionismul
Expresionismul
Edvard Munch, Strigătul
Curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. 20, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional.
Curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. 20, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional.
Berg, Wozzeck Act 3 Scene 4
Schönberg, Pierrot Lunaire, op. 21. 1. Mondestrunken
Muzica expresionistă este în mod convențional considerată ca fiind creația Celei de-a doua Școli vieneze – Arnold Schönberg, Anton Webern și Alban Berg.
Exemple consacrate de lucrări expresioniste: Erwartung (Așteptare) și Die Glückliche Hand (Mâna norocoasă) de Schönberg; Wozzeck de Alban Berg, operă inspirată de piesa lui Georg Büchner.
Dreimal sieben Gedichte aus Albert Girauds "Pierrot lunaire"
(De trei ori șapte poeme din Pierrot Lunaire de Albert Giraud, poet simbolist belgian, 1860-1929)
melodramă de Arnold Schönberg sub forma unui ciclu de 21 de poeme.
Partitura cuprinde un recitator - autorul nu precizează registrul vocal, dar de obicei este interpretat de soprană - care recită versurile în stilul sprechstimme (vorbire cântată) și un ansamblu instrumental de cameră:
fl, cl, vl, vcl, pian
Prima audiție: oct. 1912, la Berlin
Bartók, baletul Mandarinul miraculos
A se vedea subiectul baletului Mandarinul miraculos în C. Chelaru, Cui i-e frică de Istoria muzicii?!, ed. a doua, vol. 1, Buc. Ed. Muz. 2020, p. 194
Ca și în cazul celorlalte domenii artistice însă, putem distinge tente expresioniste și în muzica altor creatori:
lucrările principelui renascentist italian Carlo Gesualdo da Venosa (1566?-1613),
apoi, în sec. 20, Richard Strauss (operele Elektra și Salomeea),
Igor Stra vinski (muzica la Sacre du printemps sau Petrușka),
Béla Bartók (baletul Mandarinul miraculos) etc.
În muzica românească din prima jumătate a sec. 20 au existat mai puține tendințe expresioniste evidente. Unele „tente” putem însă distinge de pildă în tragedia lirică Oedipe de George Enescu, în baletele lui Mihail Jora sau în Două schițe simfonice de Theodor Rogalski.
În muzica românească din prima jumătate a sec. 20 au existat mai puține tendințe expresioniste evidente. Unele „tente” putem însă distinge de pildă în tragedia lirică Oedipe de George Enescu, în baletele lui Mihail Jora sau în Două schițe simfonice de Theodor Rogalski.
Th. Rogalski, Două schițe simfonice: „Înmormântare la Pătrunjel” și „Paparudele”
G. Enescu, tragedia lirică Oedipe
M. Jora, muzica baletului Demoazela Măriuța (premiera 1942)
M. Jora, muzica baletului La piață (premiera 1932)
C. Silvestri, Preludiu și Fuga (Toccata) (1955)
P. Constantinescu, opera O noapte furtunoasă (1934)
Expresionismul este un curent de expresie și nu de limbaj.
Muzicienii autori de lucrări cu caracter expresionist folosesc limbaje diverse, de la modalism și polimodalism, la atonalism și serialism.
Expresionismul are tangențe cu Suprarealismul
Suprarealism = Automatism psihic prin care își propune să exprime, fie verbal, fie în scris, fie în orice alt chip, funcționarea gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune, în afara oricărei preocupări estetice sau morale. (1924, André Breton, Manifest al suprarealismului)
Suprarealism = Automatism psihic prin care își propune să exprime, fie verbal, fie în scris, fie în orice alt chip, funcționarea gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune, în afara oricărei preocupări estetice sau morale. (1924, André Breton, Manifest al suprarealismului)
Curs 25. Curente novatoare în secolul 20
Google Sites
Report abuse