Curs 10. Simfonia, drum istoric

Definiții. Precizări generale 

Gen muzical = grup de lucrări care au în comun: componente de limbaj, mod de execuție (interpretare), destinație 

[v. Dicționar de termeni muzicali, Ed. Enciclopedică, 2010, pag. 236]

Simfonia: (gr.) syn = împreună + phoné = voce.

gen instrumental pentru orchestră, apărut în epoca clasică;

constituit din 4 părți - după principiul repede-lent-repede;

provine din: suita preclasică, concerto grosso, uvertura (sinfonia) de operă seria; 

simfonia poate fi considerată o sonată pentru orchestră, tot așa cum cvartetul poate fi numit sonată pentru 4 instrumente de coarde.

Termenul symphonia apare în sec. 16, în sensul de cântare împreună / simultană – muzică vocală sau vocal-instrumentală - 

ex. Sacrae symphoniae de Giovanni Gabrieli, Veneția 1597

Un alt sens originar: instrumente capabile să emită mai multe sunete simultane. 

Ex. virginal = instrument „sinfonic” (armonic) cu claviatură, din familia clavecinului

Tot în sec. 16, apoi în sec. 17-18 apare termenul sinfonia = gen introductiv, uvertură, preludiu. În construcția viitoarei simfonii clasice se impune tipul de sinfonia / uvertura italiană, cu structura repede–lent–repede. 

Ex. Al. Scarlatti, Sinfonia avanti l’Opera Griselda

Clasicii vor apela însă frecvent și la tipul de sinfonia / uvertura franceză: lent–repede–lent, adăugând adesea introducere lentă primei părți de simfonie.

Ex. Lully, Uvertura (sinfonia) operei Armide

Precursorii simfoniei (clasice)

Compozitorii de la Mannheim – Franz Xaver Richter (1709-1789), Johann Stamitz (1717-1757), Christian Cannabich (1731-1798)

Compozitori italieni, Milano – Giovanni Battista Sammartini, 1700-1775

Compozitori francezi: 

Louis-Gabriel Guillemain (1705-1770), 

François- Joseph Gossec (1734-1829)

Compozitori vienezi:

Georg Christoph Wagenseil (1715-1777), 

Georg Matthias Monn (1717-1750)

Fiii lui J.S. Bach: 

Carl Philipp Emanuel (1714-1788) și 

Joahnn Christian (1735-1782)