Curs 11. Clasic și Clasicism
Capitolul 1
Capitolul 1
A fost definitivată de J.S. Bach în creația sa - reprezentativ în această privință este Clavecinul bine temperat - culegere de preludii și fugi în 2 volume, compuse la distanță de 20 de ani unul de celălalt (1722, 1742). Bach parcurge în cele 2 vol. cele 24 de tonalități majore și minore - câte 2 preludii și 2 fugi pentru fiecare tonalitate.
Bach
Clavecinul bine temperat vol. 1, Preludiul & Fuga nr. 1 în do major BWV 846
Melodie de dimensiuni relativ reduse, cu structură proprie, suport armonic tonal inclus, semnificație estetică, potențial de prelucrare / dezvoltare. Tema devine baza construcției melodice, ritmice, arhi tectonice a lucrării muzicale.
Bach
Passacaglia & Fuga pentru orgă în do minor
Mozart
Tema din Sonata pentru pian nr. 11, în la major, KV 331, Partea I
Bach
Invențiunea la 2 voci nr. 1
Bach
Sonata nr. 1 pentru vioară - Adagio, Fuga, Siciliana, Presto
Mozart
Fuga pentru pian la 4 mâini KV 401 (375e)
Mozart
Simfonia nr. 41 Jupiter, p. 4 - fuga
gen instrumental compus din 3 sau 4 părți:
tonalitate inițială, tempo rapid, formă de sonată bitematică
tonalitate înrudită, tempo lent, formă diversă
(tonalitate inițială, tempo moderat, menuet & trio)
tonalitate inițială, tempo rapid, formă diversă
Mozart
Sonata pentru pian nr. 9 KV 311 - 3 părți (forme: sonată / lied / rondo-sonată)
Beethoven
Cvartetul op. 18 nr. 1 - 4 părți
Haydn
Simfonia nr. 95 (londoneză) - 4 părți (forme: sonată / temă cu variații / menuet / rondo)
Sonata pentru pian nr. 12 în fa major, KV 332, partea I
Sistemul de organizare sonoră este în exclusivitate tonalitatea
Criteriul de bază în organizarea melodică este tema muzicală: construită după reguli tonale; concisă, simetrică, simplă
Mijloace de prelucrare melodică: repetare, ornamentare, secvenţare, modulare, fragmentare, inversare
Caracter instrumental – ambitus şi intervalică variate
Haydn, Cvartetul op. 74 nr. 3, p. IV
Organizat după sistemul metric divizionar
Procedee de prelucrare ritmică:
repetare, secvenţare, fragmentare, inversare, (mai rar) recurenţă, ornamentare ritmică, augmentare, diminuare, trecere din binar în ternar şi invers
simplitate, concizie, simetrie
Prima compoziție scrisă de Mozart la vârsta de 5 ani
Mai diversificată decât în Baroc, atât în genul vocal-instrumental, cât şi în cel instrumental – de cameră şi simfonic (acesta din urmă prin contribuţia Şcolii de la Mannheim).
Mai minuţios notată în partituri (decât în Baroc). Trecerile treptate de la o nuanţă la alta – crescendo, decrescendo / diminuendo – reprezintă noutatea adusă mai întâi de Capela de la Mannheim.
Din nou trebuie menţionat meritul Muzicienilor de la Mannheim - reuniți în Capela [ansamblu instrumental] - în constituirea orchestrei simfonice clasice
Consacrarea definitivă şi înlocuirea clavecinului cu pianul
Apogeul familiei viorii şi consacrarea tipurilor moderne de instrumente: arcuşe convexe, coarde metalice etc.
Introducerea – către sfârşitul Clasicismului – a instrumentelor de percuţie în orchestra simfonică
Începuturile bel-canto-ului în tehnica de interpretare vocală – cu vibrato vocal.
Scriitura vocală este încă marcată / influenţată de cea instrumentală.
Beethoven, „Triplul” Concert, p. III
Haydn, Sinfonia concertante pentru vioară, violoncel, oboi, fagot și orchestră
Mozart, Cvintetul cu clarinet, p. II
Are la bază sistemul tonal
Regulile armoniei tonale stau în egală măsură la baza melodicii ca şi a plurimelodiei:
pregătirea, prezenţa, rezolvarea disonanţelor
starea acordurilor – răsturnarea a II-a, mai ales – comportă tratare specială
notele străine / melodice (apogiatura, întârzierea, pasajul etc.) presupun de asemenea tratare deosebită
modulaţia – se face în condiţii stricte, cu pregătire–modulaţie prorpiu-zisă–stabilire pe noul centru; la tonalităţi apropiate / înrudite
Un reușit comentariu despre armonia și cadențele muzicii clasice...
... cu condiția să înțelegeți măcar puțin limba engleză!
Monodia acompaniată
Omofonia
Polifonia – imitativă şi ne-imitativă
Simfonismul – apare spre sfârșitul Clasicismului, în creația lui Mozart și mai ales Beethoven. Simfonismul poate fi asemuit cu dramaturgia – jocul scenic, simultan și succesiv al mai multor actori, reprezentați de planuri sonore distincte (sau timbre instrumentale distincte). Simfonismul nu a rămas însă între limitele simfonicului. Este chiar mai impresionantă prezența acestui tip de dramaturgie muzicală spațială în genul cameral, de la Beethoven până în zilele noastre, în sonate sau cvartete.
Haydn, oratoriul Creațiunea, fuga
Beethoven, Sonata nr. 8 pentru pian, op. 13, Patetica, p. II Adagio
Mozart, Missa Încoronării în do major, KV 317, Benedictus
Forma reprezentativă a Clasicismului este sonata bitematică (prezentată mai sus). Forma de sonată bitematică se găsește în genurile instrumentale, cel mai adesea în partea I a genurilor: Sonată, Simfonie, Concert, Cvartet de coarde.
rondo – A B A C A D A ...
rondo-sonată - A B A C A B A
lied - tripartit (A B A), bipartit (A B),
tripentapartit (A B A B A)
tema cu variațiuni
Beethoven, Variațiuni pe o temă proprie op. 76
Beethoven, Rondo pentru pian în do major, op. 51 nr. 1
Mozart, Sonata nr. 3 pentru pian în si bemol major, KV 281, p. III
Forma de rondo-sonată:
[expoziție] A (Sib) punte B (Fa) A (fragment)
[dezvoltare] C (sol) A (Sib) D (Mib) A (tranziție)
[repriză] B (Sib) A (Sib) Coda
instrumentale
sonata vieneză și variantele ei: sonata, cvartetul de coarde, simfonia
concertul: solistic și sinfonia concertantă
vocal-instrumentale: religioase și scenice
oratoriul, cantata, missa (requiem-ul), motetul, coralul, imnul
opera
Mozart, Vesperae solennes de confessore, KV 339, imnul Laudate Dominum
Mozart, motetul Ave verum corpus, KV 618
Mozart, Serenada nr. 10 pentru 13 instrumente (2 ob, 2 cl, 2 corni di basseto, 2 fg, 4 corni, cb) - partea III Adagio (apare în muzica filmului Amadeus)
structura Serenadei este următoarea:
Largo. Molto Allegro
Menuetto
Adagio. Andante
Menuetto - Allegretto
Romance - Adagio
Tema con variazioni - Andante
Finale - Molto allegro
Forma de Sonată bitematică