Curs 15. Beethoven, 1770-1827
Capitolul 2
Curs 15. Ludwig van Beethoven (1770-1827)
Sonatele
Sonatele pentru pian: 32
Cele 32 Sonate pentru pian compuse între 1802-1827 (perioadele II-III) sunt mult mai diverse, originale, non-conformiste:
14 sonate au 3 părți; 11 sonate au 4 părți; 7 sonate au 2 părți;
oscilează între scherzo și menuet;
părțile interne apar uneori inversate (partea lentă cu scherzo);
acolo unde apar numai 2 părți, acestea sunt mai lungi și cuprind secțiuni contrastante: Ex. Sonata nr. 21 în do major, op. 53 „Waldstein” – p. I Allegro con brio; p. II Introduzione. Molto adagio. Rondo. Allegretto moderato;
pe măsură ce se apropie de ultimele, sonatele devin tot mai singulare ca structură și limbaj.
Sonata nr. 8 op. 13 „Patetica”
Sonata nr. 14 op. 27 nr. 2 „quasi una fantasia” („a Lunii”)
Sonata nr. 23 op. 57 „Appassionata”
Sonata nr. 29 op. 106 „Hammerklavier”
The sonata's name comes from Beethoven's occasional practice of using German rather than Italian words for musical terminology. In 1816 Beethoven sought advice on a German word that could replace pianoforte (or fortepiano), and after considering various possibilities chose Hammerklavier (literally "hammer-keyboard").
[https://en.wikipedia.org/wiki/Piano_Sonata_No._29_(Beethoven)]
Ocazional, Beethoven obișnuia să înlocuiască termenii muzicali italieni cu corespondentul german. În 1816, Beethoven a căutat un cuvânt german care ar putea înlocui termenul pianoforte (sau fortepiano) și, după ce a luat în considerare diverse posibilități, a ales Hammerklavier (literal „claviatură cu ciocane").
Sonata nr. 32 op. 111
Sonatele pentru pian și vioară: 10
Cele 10 Sonate pentru pian și vioară, compuse între 1799–1812 (perioadele I-II) sunt cele mai „clasice”:
oscilează între 3 (7 sonate) și 4 părți (3 sonate);
cele cu 4 părți au invariabil partea III Scherzo;
respectă raportul de tempo dintre părți: repede–lent–(scherzo)– repede;
raportul tonal între părți: T– SD; T–O (omonimă); terță mare descendentă (do-lab, sol-mib, la-fa).
Sonata nr. 5 pentru pian și vioară în fa major, op. 24 „a Primăverii” (1801)
I. Allegro (Fa)
II. Adagio molto espressivo (Sib) [9'03”]
III. Scherzo - Allegro molto (Fa) [14'33”]
IV. Rondo - Allegro ma non troppo (Fa) [15'35”]
Titlul a fost dat după moartea compozitorului.
Sonata nr. 9 pentru pian și vioară op. 47 „Kreutzer”
I. Adagio sostenuto (La). Presto (la) - formă de sonată
II. Andante con variazioni (Fa) - formă de temă cu variațiuni [11'50”]
III. Presto (La) - formă de sonată [27'12”]
Curs 15. Ludwig van Beethoven (1770-1827)