Date biografice

1908 S-a născut la Avignon Olivier Messiaen. Mama, Cécile Sauvage, era poetă, tatăl, Pierre Messiaen, profesor de literatură engleză.

1914 Tatăl pleacă pe front, iar familia se mută la rude, la Grenoble. Începe studii muzicale și este atras de muzica lui Debussy și Ravel.

1918 Tatăl se reîntoarce de pe front și familia se mută la Nantes.

1919 Tatăl primește un post de profesor la Paris. Olivier devine student la Conservator.

1924-1929 Este distins cu premii pentru armonie, contrapunct și fugă, acompaniament, istoria muzicii și orgă.

1930 Premiul I pentru compoziție la clasa prof. Paul Dukas.

1931 Este angajat ca organist la Biserica Sainte Trinité din Paris, unde rămâne peste 60 de ani.

Prima compoziție recunoscută public – suita pentru orchestră Offrandes oubliées (Ofrande uitate).

1936 Fondează, împreună cu alți muzicieni – André Joilvet, Daniel Lesur și Yves Baudrier – grupul numit La jeune France (Tânăra Franță) care susținea eliminarea vulgarității din cultura franceză.

1939 Pleacă pe front, în cadrul personalului medical auxiliar.

1940 Cade prizonier la Verdun și este închis într-un lagăr, la Görlitz. Acolo, fondează un trio muzical cu prizonieri: vioară, violoncel, clarinet. Ulterior, formația s-a completat în cvartet, pentru care Messiaen a compus Quatuor pour la fin du temps (Cvartet pentru sfârșitul timpului).

1941, ianuarie Lucrarea este interpretată în primă audiție, cu Messiaen la pian, pentru prizonierii și gardienii lagărului.

1941, mai Este eliberat din lagăr și devine profesor de armonie la Conservato­rul din Paris, până la pensionarea sa, în 1978. Între studenții săi: Pierre Boulez, Karlheinz Stockhausen, Iannis Xenakis – nume de referință ale muzicii contemporane.

1944 Publică Technique de mon langage musical (Tehnica limbajului meu muzical) – lucrare teoretică despre principiile sale componistice.

1947 Prima vizită în SUA, unde muzica sa este interpretată de Serge Koussewitsky, Leopold Stokowski și Leonard Bernstein.

1947-1949 Conduce cursuri de analiză și compoziție la Budapesta, Tanglewood și Darmstadt. Predă despre serialism și analizează lucrări de Schönberg. Ulterior aplică serialismul și în creația proprie, extin­zând principiile nu numai la melodică, ci și la timbre, intensități și durate = serialismul integral. Ex. lucrarea pentru pian Modes de valeurs et d'intensités.

În aceeași perioadă experimentează noul curent numit Musique concrète (muzică concretă).

1966 În urma reputației internaționale incontestabile, este numit titular la clasa de compoziție a Conservatorului din Paris.

1971 Laureat cu Premiul Erasmus.

1978 Se retrage de la Conservatorul din Paris.

1992, 27 aprilie Moare la Paris.

Creația

1940-1941 Quatuor pour la fin du temps, pentru pian vioară, violoncel, clarinet.

1944 Vingt regards sur l’enfant-Jésus, suită pentru pian compusă din 20 de piese programatice cu caracter religios.

1946-1948 Turangalîla-Symphonie, pentru pian, Unde Martenot și orchestră mare. Lucrarea a fost comandată de Serge Koussewitsky și Filarmonica din Boston și interpretată de aceeași orchestră sub bagheta lui Leonard Bernstein, în 1949.* (câteva detalii în plus sunt incluse în finalul cursului Cui i-e frică..., vol. III, pp. 99-100)

1949-1950 Quatre études de rythme (Patru studii ritmice), pentru pian:

1. Île de feu 1

2. Mode de valeurs et d'intensités

3. Neumes rhythmique

4. Île de feu 2

Le merle noir (Mierla neagră) pentru flaut și pian

1955-1956 Oiseaux exotiques (Păsări exotice) pentru pian și orchestră

1959-1960 Chronochromie (Culoarea timpului) pentru orchestră

1965-1969 La Transfiguration de Notre-Seigneur Jésus-Christ : 100 de coriști împărțiți în 10 grupe, 6 instrumente soliste (pian, violoncel, flaut, clarinet, xilorimba, vibrafon) și orchestră mare.

1972-1974 Primește comanda unei lucrări muzicale dedicate bicentenarului Declarației de Independență a Statelor Unite. Vizitează pentru aceasta parcul național Bryce Canyon din statul Utah, unde își face numeroase însemnări privind culorile și cântecul păsărilor. Lucrarea poartă titlul Des Canyons aux étoiles (Canioane sub stele) și a fost prezentată în primă audiție la New York, în 1974.

1975-1983 Saint François d’Assise, operă pe un libret propriu, compusă la comanda Operei din Paris.

1988-1992 Eclairs sur l'au-delà (Iluminații ale Celui de Sus) pentru orchestră