Curs 14.

Wolfgang Amadeus Mozart

1756 - 1791

Capitolul 4

Curs 14. Wolfgang Amadeus Mozart

Introducere

Structura muzicală a operelor mozartiene

Creația instrumentală

Limbajul muzical mozartian

Opera mozartiană

filmul Amadeus

Limbajul muzical mozartian

Melodica și Ritmica

Imaginație creatoare de excepție
Cadru tonal
Îmbină simetria cu asimetria
Simplitate și concizie
Potențial de dezvoltare
Pe alocuri, elemente de inspirație populară

Simfonia nr. 40, p 1, tema principală

Tema conține un motiv generator, anacruzic - 2 optimi+pătrime - care-i conferă energie, dinamism.

Structura temei este „patrată” (fraze de 4 măs.), dar această simetrie nu se menține până la sfârșit.

Ultimele două fraze sunt inegale, asimetrice.

Această asimetrie, împreună cu specificul anacruzic subliniază dinamismul, „vitalitatea” liniei melodice.

Simfonia nr. 40, p 3, tema principală

Această temă prezintă o ingenioasă combinație de ritm binar cu ritm ternar.

Simfonia nr. 40, p 4, tema principală

Tema părții a 4-a (Allegro assai) înglobează două motive contrare, ce se atrag (cum sunt Yin și Yang în filozofia chineză) - unul dinamic, în piano, celălalt static, în forte. Această pendulare creează melodiei energie expresivă.

Simfonia nr. 39, partea a 3-a, Trio - ländler (min. 1:50)

Trio-ul părții a 3-a din Simfonia nr. 39 are caracterul dansului austriac ländler, cel care va da naștere în sec. 19, celebrului vals vienez.

Mozart Violin Concerto No.5 3rd Movement (1).mp4

Concertul nr. 5 pentru vioară, final

Dinamica

pe nuanțe de piano apar adesea culminații (ex. finalul Concertului nr. 5 pentru vioară).

De asemenea, compozitorul „se joacă” frecvent cu contraste dinamice forte - piano (ex. Sonata pentru pian KV 457).

Cvintetul cu clarinet, partea I

Concertul pentru flaut, harpă și orchestră, partea a II-a

Timbrele

Instrumente mai puțin obișnuite în uzanțele vremii apar în postură solistică - ex. clarinetul, harpa.

Mozart a avut și un „simț” deosebit al scriiturii corale - departe de a fi ușoare, partiturile corale mozartiene pun în valoare culorile fiecărei voci sau fiecărui grup de voci.