Curs 23.Compozitori români din secolul 20

Mihail Jora, 1891 - 1971

Creația lui Mihail Jora

  • balete

La piață, 1928

Demoazela Măriuța, 1940

Curtea Veche, 1948

Când strugurii se coc, 1953

Întoarcerea din adâncuri, 1959

Hanul Dulcineea, 1966

    • lieduri

    • miniaturi instrumentale – ex. Poze și pozne pentru pian (cu caracter didactic)

    • muzică simfonică, vocal-simfonică, corală, de cameră

    • muzicologie, critică

Date biografice

1891. Mihail Jora s-a născut la Roman.

1909-1911. Studii la Conservatorul din Iași. Facultatea de drept din Iași


1912-1914. Studii la Conservatorul din Leipzig – compoziția cu Max Reger


1915. Este distins cu Premiul I G. Enescu pentru compoziție


1919-1920. Studii la Paris - compoziția cu Florent Schmidt


1920. Membru fondator al Societății Compozitorilor Români


1928-1933. Director muzical al Radiodifuziunii Române


1929-1948. 1957-1962. Profesor la Conservatorul din București – predă armonie, contrapunct, compoziție


1941-1947. Rector al Conservatorului din București


1962-1971. Profesor consultant la Conservatorul din București


1940-1948. Vicepreședinte al Societății Compozitorilor Români


Din 1955. Membru al Academiei Române


1969. Este distins cu Premiul Gottfried von Herder al Universității din Viena


1971. A murit la București.

Trăsături de limbaj muzical [2]

  • modalism diatonic; influențe folclorice urbane

  • ritmica – influențe stravinskiene; poliritmii, ostinații, asimetrii ritmice

  • armonie tono-modală

  • forme libere

  • genuri – miniaturi instrumentale; fondatorul baletului și al liedului românesc modern

  • limbaj de sinteză – influențe din Stravinski, Debussy, folclor urban

  • elemente expresioniste moderate

Mihail Jora aduce o însemnată contribuție la crearea liedului românesc. În această privință, meritele sale constau în[1]:

  • Elaborarea unei melodici de lied bazate pe intonația folclorică modală sau derivată din aceasta. Este vorba, în fond, de stabilirea celei mai potrivite formule de recitativ melodic.

  • Crearea unui acompaniament pianistic adecvat, care să fie în același timp un cadru armonic potrivit și o modalitate originală de a însoți melodia vocală: figurație armonică, acompaniamentul de tip „pastă sonoră”, combinații heterofonice etc.

  • Liedurile lui Jora respectă în linii mari formele clasice.

Ex: A B sau A A1 sau A A1 A2 sau A B A, strofă/refren ș.a.

***

[1] Vasile Herman, Formă și stil în noua creație muzicală românească Ed. Muz. Buc. 1977, pp. 65-67

[2] C. Chelaru, Cui i-e frică de Istoria muzicii?!, Ed. Muz. Buc. 2020, pp. 446-452

Suită din tabloul coregrafic La piață, 1928

Variațiuni pe o temă de Schumann, pentru pian, op. 22, 1943

6 Cântece și-o rumba, 1931

Poze și Pozne, piese pentru pian,1948

Cvartetul nr. 1 în mi minor, op. 9, 1926

Suita pentru pian Joujoux pour Ma Dame, op. 7, 1924

Suita pentru orchestră Priveliști moldovenești, op. 5, 1924 -
partea IV
Alai țigănesc

Simfonia în do major, op. 17, 1937

Curs 23. Compozitori români din secolul 20