Curs 09.
Johann Sebastian Bach
1685-1750
Capitolul 2
Capitolul 2
Bach a consacrat și demonstrat în mod practic complexitatea tehnică și expresivă a sistemului tonal în ciclul de preludii și fugi numit Clavecinul bine temperat.
Das Wohltemperierte Klavier (Clavecinul bine temperat) cuprinde în cele 2 volume, 48 de fugi precedate de 48 de preludii, astfel:
Volumul I – 24 preludii & 24 fugi în toate tonalitățile majore și minore – Do, do, Do#, do#, Re, re, Mib, mib, Mi, mi, Fa, fa, Fa#, fa#, Sol, sol, Lab, sol#, La, la, Sib, sib, Si, si (1722)
Volumul II – 24 preludii & 24 fugi în toate tonalitățile majore și minore – Do, do, Do#, do#, Re, re, Mib, re#, Mi, mi, Fa, fa, Fa#, fa#, Sol, sol, Lab, sol#, La, la, Sib, sib, Si, si (1744)
Importanța culegerii numită Clavecinul bine temperat constă în:
demonstrarea practică a importanței sistemului tonal și familiarizarea interpretului cu „culoarea” și caracteristicile fiecărei tonalități. Sistemul tonal aflându-se încă în perioada „copilăriei” sale, Bach a simțit nevoia expunerii fiecărei tonalități de două ori – mai întâi în volumul I, apoi în volumul II.
ilustrarea a 2 genuri muzicale reprezentative ale Barocului – preludiul și fuga.
ilustrarea uneia dintre formele reprezentative ale Barocului – fuga
exercițiul dualismelor estetice unitate–diversitate și libertate–rigoare
dezvoltarea tehnicii clavecinistice [ulterior, a celei pianistice]
dezvoltarea gândirii polifonico-armonice tonale a interpretului.
Bach a consacrat și demonstrat practic importanța temei muzicale in cadrul organizării: melodicii, polifoniei, formelor, genurilor muzicale.
A demonstrat practic mijlocele de variație / prelucrare melodică, ritmică și metro-ritmică.
Ex : ipostazele temei în Arta Fugii (v. mai jos partitura integrală)
A consacrat și demonstrat practic valoarea metricii divizionare și combinării acesteia cu ritmul. De aici – ritmurile interioare.
De asemenea - polifonia latentă, prezentă mai ales în muzica destinată instrumentelor cu coarde și arcuș. Ex : Preludiul din Partita nr. 3 pentru vioară solo în mi major
Preludiul din Partita nr. 3 pentru vioară
Contribuții remarcabile la dezvoltarea tehnicii interpretative instrumentale: orgă, clavecin/pian, instrumente cu coarde și arcuș (vioară, violoncel)
Ex : lucrări pentru orgă, Invențiuni la 2 și 3 voci, Clavecinul bine temperat, Sonate, Suite și Partite pentru clavecin/pian, pentru vioară și pentru violoncel
Geniu al polifoniei tonale – imitative, ne-imitative, latente
Ex. polifonie latentă : Ciaccona din Partita nr. 2 pentru vioară solo în re minor
Ciaccona din Partita nr. 2 pentru vioară
Ilustrează magistral principalele forme muzicale ale Barocului: fuga, suita, passacaglia, ciaccona.
Bach - Passacaglia și Fuga în do minor BWV 582
Ilustrează magistral principalele genuri muzicale ale Barocului: fuga, suita, passacaglia, ciaccona, concertul, coralul, oratoriul, cantata, missa, motetul etc.
Bach - Missa în la major, Kyrie
Magnificat, BWV 243 (1723), cantată pentru 2 soprane, alto, tenor, bas și ansamblu instrumental baroc (viorile I-II, 2 oboi, 3 trompete, timpani, fagot, viola, basso continuo); pentru Aria nr. 9 sunt prevăzute 2 flaute-recorder (din lemn, în poziție verticală)
Magnificat = cântare liturgică romano-catolică, cu text în lb. latină, din Evanghelia lui Luca
Cantata Die Elenden sollen essen (Lasă săracii să mănânce) BWV 75
cantată = „(din latină cantare) este o compoziție vocală cu acompaniament instrumental, care cuprinde mai multe părți: arii, recitative, duete, coruri, pasaje instrumentale.”
Weihnachtsoratorium (Oratoriul de Crăciun, 1734)
Chor Nr. 24 "Herrscher des Himmels, erhöre das Lallen" („Stăpâni ai Raiului, auziți gâlceava”)
(Partea III pentru Ziua 3 de Crăciun, Prolog la Evanghelia după Ioan)
Creațiile sale au în același timp un pronunțat caracter didactic, pedagogic, dar și originalitate, fantezie.
Muzica sa ilustrează în mod uimitor rigoarea respectării regulilor, dar și excepția de la acestea; spiritul scolastic, dar și libertatea spiritului.
Muzica sa religioasă ilustrează:
o credință profundă, sinceră
perceperea divinității și a relației dintre aceasta și credincios de pe poziția spiritului și inteligenței de geniu
credința de tip protestant – sobră, austeră, interiorizată, abstractă
Proporțiile simetrice sau asimetrice creează un echilibru atât în construcția de ansamblu a lucrărilor, cât și în conceperea tuturor componentelor acestora (teme – cu motive și celule motivice – fraze, organizarea ritmică și alegerea tipurilor de metru – binar sau ternar – aplicarea regulilor și principiilor tonale în armonie și polifonie, etc.)
Creația sa în ansamblu reprezintă o sinteză, o confluență a trecutului (modalismul diatonic, polifonia renascentistă, genurile tradiționale religioase ș.a.) cu prezentul vremurilor sale (prima jumătate a sec. 18), prefigurând în același timp viitorul muzicii occidentale, în special în privința drumului ulterior al tonalității, al regulilor armoniei și contrapunctului, al procedeelor variaționale (melodice, ritmice, armonice, polifonice), al tehnicii interpretării la unele instrumente (clavecin/pian, orgă, vioară, violoncel).
Grupul Swingle Singers cu Fuga în sol minor BWV 542
Bobby McFerrin - Ave Maria
Suita pentru lăută/clavecin în mi minor, BWV 996 - Gigue/Giga
Partita în la minor, Allemande BWV 1013
... aria...
Bach a compus Ofranda muzicală (Musikalisches Opfer) BWV 1079 la cererea împăratului Frederick cel Mare (Friedrich II al Prusiei), pe o temă propusă de acesta, în mai 1747.
Lucrarea este o colecție de canoane și fugi pentru claviatură - clavecin sau orgă:
2 ricercare
10 canonuri
1 trio-sonata pentru flaut (instrument la care cânta împăratul), vioară și continuo (violoncel & clavecin), în 4 părți: Largo, Allegro, Andante, Allegro
NB: Înregistrarea alăturată este incompletă, dar oferă numeroase indicii analitice utile.
Unele dintre canoanele din Ofranda muzicală sunt reprezentate în partitura inițială doar printr-o temă-monodie de câteva măsuri, cu o mențiune enigmatică în latină deasupra. Aceste compoziții sunt numite fugi-ghicitori (mai exact canoanele-ghicitori). Interpretul (interpreții) trebuie să reconstituie o piesă în mai multe părți, pentru a „rezolva” ghicitoarea. Unele dintre aceste „ghicitori” au mai multe „soluții” posibile, deși în zilele noastre, majoritatea edițiilor tipărite ale partiturii dau o singură versiune, mai mult sau mai puțin „standard”, astfel încât interpreții pot cânta fără să se mai preocupe de mențiunea în latină sau de ghicitoare.
Unul dintre aceste canoane-ghicitoare poartă mențiunea „in augmentationem” (prin augmentare), iar compozitorul precizează în continuare (tot în latină): „Notulis crescentibus crescat Fortuna Regis” (Fie ca averea regelui să crească precum durata notelor); un alt canon modulează și se încheie într-o tonalitate cu un ton ascendent față de cea inițială: "Ascendenteque Modulatione ascendat Gloria Regis" (Fie ca gloria regelui să crească precum modulația acestui canon!).