Curs 38. Händel și Vivaldi

Georg Friedrich Händel, 1685-1759

Muzică de cameră – pentru orgă, sonate solo, trio-sonate

Concerte – pentru harpă, oboi, orgă, vioară; concerti grossi

Muzică pentru clavecin / pian – suite, sonate

Opere  - de tip seria, arii de concert (ex. titluri în tabelul biografic)

Muzică vocal-instrumentală – oratorii, motete, imnuri, cantate, psalmi   ş.a.

Muzică orchestrală – lucrări ocazionale: Muzica apelor, Foc de artificii (suite) 

În genul de operă a adoptat stilul omofonic și monodia acompaniată, eliminând excesul de polifonie. Când a simțit că preferințele englezilor pentru operă încep să scadă, s-a dedicat oratoriului. In acest gen, el sintetizează trăsături ale passion-ilor germane, operei italiene și motetelor engleze[1].

[1] este vorba despre genul anthem = piesă pentru solist vocal sau cor cu acompaniament instrumental, cu text în limba engleză, asemănător motetului, specifică Bisericii anglicane. În Dolmetsch Dictionary Online  

Fire despotică, autoritară, capricioasă, dornic de aclamații publice, Händel nu ezita să-și însușească partituri ale altor compozitori. Când „a împrumutat” odată o partitură semnată de Bononcini, a fost întrebat de ce și-a atribuit-o. Răspunsul a fost: „E prea bună pentru el; n-ar ști ce să facă cu ea !”

În același timp însă, marele muzician avea un pronunțat simț al umorului: „Când am venit prima dată în Anglia – spunea el – am găsit o mulțime de instrumentiști și nici un compozitor; acum sunt o groază de compozitori și nici un instrumentist !”

Comparativ cu literatura engleză – ce număra scriitori proeminenți precum Daniel Defoe (1669-1731), Henry Fielding (1707-1754) și William Hogarth (1697-1764) – mu­zica britanică era nesemnificativă în sec. XVII. Henry Purcell (1659-1695) fusese ultimul mare compozitor. A fost așadar un noroc pentru englezi că un muzician precum Händel a trăit ultimii 48 din cei 74 de ani ai săi în Anglia – anii cei mai rodnici ai creației sale. 

În perioada vieții lui Händel la Londra, interesul publicului pentru opera seria italiană era în plină creștere. Cum muzicienii englezi nu manifestau preocupări în această direcție, Händel a cucerit entuziasmul contemporanilor săi cu operele sale în stil italian, stil pe care-l cunoscuse îndeaproape în cei trei ani petrecuți în Italia. În Italia el luase cunoș­tință și despre alte genuri repre­zen­­tative ale vremii: oratoriul, can­ta­ta de cameră, concertul, so­nata. Îi cunoscuse totodată pe ma­rii mu­zi­cieni Alessandro Scarlatti, Arcan­gelo Corelli, Antonio Vivaldi și To­maso Albinoni.

Deși a întâmpinat destule piedici, compozitorul a devenit curând direc­­torul Academiei Regale, con­tri­­buind esențial la formarea unui bun gust și a unui rafinament în domeniul spectacolului de operă. El a adus cei mai buni soliști din Germania și Italia. Astfel, Teatrul Re­gal de operă din Londra a deve­nit în mai puțin de un deceniu, ves­tit pentru activitatea și valoarea spectacolelor sale.

Vorbind despre Händel, Bach spu­nea: „Este singura persoană pe care aș vrea s-o cunosc înainte de a muri; și singurul om care aș dori să fiu, în afară de mine însumi !”

Partea a treia. Evreii își sărbătoresc eliberarea. O serie de coruri vesele sunt incluse în această parte, lucrarea încheindu-se cu un solo de soprană și cor.

***

[1] Episodul face parte din Vechiul Testament, Exodul și este intitulat Cele zece plăgi ale Egiptului: 

1. Prefacerea apei în sânge; 2. Broaștele - moartea și putrezirea lor a produs o duhoare cumplită; 3. Păduchii; 4. Musca cânească; 5. Ciuma vitelor; 6. Vărsatul negru; 7. Piatra și focul; 8. Lăcustele; 9. Întuneric de trei zile; 10. Moartea întâilor-născuți