* rock progresiv = cunoscut și ca pop progresiv; gen de rock apărut în Anglia și SUA, în anii '60, cu apogeul răspândirii în 1970. Stilul a fost o consecință a trupelor psihedelice care au abandonat tradițiile pop standard în favoarea instrumentației și tehnicilor de compoziție asociate mai frecvent cu jazzul , folk-ul sau muzica clasică. 

Dan Spînu: „Stilistic şi estetic, lucrarea se înscrie în coordonatele musical-ului modern, propunând o fuziune între limbajul specific genurilor vocal-instrumentale dramatice (operă, operetă) şi cel propriu genurilor aşa-zise de divertisment, în forma lor modernă (jazz, rock şi pop). Această fuziune se regăseşte şi în plan orchestral, alături de o orchestră simfonică folosindu-se o secţie ritmică modernă, alcătuită din pian, sintetizatoare, chitară electrică tratată cu diverse efecte electro-acustice, chitară bas şi baterie. 

Tot specifice musical-ului modern sunt folosirea emisiei naturale în cazul soliştilor, preluată din genurile pop/rock precum şi cultivarea performanţei vocale (ca ambitus şi dinamică). Utilizarea limbajului muzical, instrumentelor şi manierei de interpretare proprii genurilor rock/pop contemporane într-o lucrare vocal-instrumentală dramatică reprezintă, dacă nu o premieră, o raritate în România. Formatul este cel propriu genului de operă, lipsind momentele vorbite, format prezent frecvent în perioada modernă a genului de musical, în special în creaţia compozitorilor europeni. Folosirea de proiecţii video, efecte sonore şi de lumini întregeşte caracterul modern al acestei lucrări.”

Născut în 1967, la Iași, Dan Spînu a studiat mai întâi la Universitatea Politehnică (Facultatea de Tehnologie a Construcțiilor de Mașini), apoi la Universitatea de Arte G. Enescu, secţia jazz şi muzică uşoară, coordonată de prof. Romeo Cozma. În același timp, cânta la chitară bass în Ansamblul de Jazz al Universităţii de Arte George Enescu. A câştigat Trofeul Teiul de aur în 1995, la secţiunea compoziţie şi a luat Premiul I la Concursul Naţional Studenţesc de Creaţie pe teme de Jazz R. Oschanitzki în 1996.

După absolvire, Dan Spînu a intrat în Cannabis, o formaţie de blues şi rock, cu care a avut turnee în toată țara. În 2001 a participat la Festivalul Mamaia, cu o piesă compoziţie proprie Dan Spînu. Un an mai târziu, trupa s-a destrămat întrucât trei dintre membrii ei au emigrat în Canada.

Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Dan Spînu şi-a cultivat constant şi pasiunea de compozitor. Astfel, a realizat muzica originală, sub formă de musical, la două piese de teatru, puse în scenă de Teatrul Naţional din Iaşi. Începând cu anul 1999 şi-a materializat calităţile de compozitor, aranjor şi inginer de sunet în mai multe albume, de genuri muzicale diverse, apărute la casele de producţie Soft RECORDS şi ROTON.

Între 2004 şi 2006 a avut activitate de inginer de sunet la Casa de Cultură a Studenţilor, soldată cu numeroase albume de muzică populară cu Orchestra Doina Carpaţilor. Înregistrări regulate a avut şi cu ansamblurile artistice ale Filarmonicii de Stat din Iaşi, cu corul şi soliştii Operei de Stat Iaşi (printre care şi dublul album aniversar-50 de ani de la înfiinţarea Operei Iaşi), înregistrări şi transmisii în direct de muzică de jazz în cadrul ediţiilor Festivalului de Jazz R. Oschanitzky.

Timp de şapte ani (2001-2008) a fost regizor-muzical la Radio Iaşi. La Conservator a început să predea în calitate de colaborator din 2005, iar din 2008 ca asistent, o dată cu înscrierea la doctorat. Își susține teza finală în 2013, cu musical-ul The One Born From A Tear.

A introdus studenţilor două cursuri noi, intitulate Procesarea sunetului asistat pe calculator şi Regie de sunet.