Curs 10. Simfonia, drum istoric

Structura genului de simfonie clasică

4 părți:

(Introducere lentă)

I. tempo mișcat / tonalitate de bază / formă sonată clasică

II. tempo lent / tonalitate înrudită / formă variabilă (temă cu variațiuni, lied, sonată ș.a.)

III. menuet-trio-menuet – tempo moderat / ritm ternar / tonalitate de bază / formă tripartită

IV. tempo mișcat / tonalitate de bază / formă variabilă (rondo-sonată, temă cu variațiuni, sonată ș.a.)

Etapa I, tatonări și sinteze - simfoniile 1-40 (1757-1769)

• Orchestra include aproape constant grupul continuo, reminiscență barocă.

• Apar în mod frecvent părți concertante, cu grup de soliști și ripieni (ansamblu), înrudiri cu concerto grosso preclasic. Ex. Nr. 6 „Dimineața” sau Nr. 31 „Semnalul de corn”, Nr. 36.

• Numărul părților variază între 3 și 4. Raportul de tempo între părți variază – ex. Simfonia nr. 22: I. Adagio, II. Presto, III. Menuet-Trio- Menuet, IV. Presto

Etapa II, cristalizări - simfoniile 41-60 (1769-1775)

• Grupul continuo apare f. rar (Nr. 44, 49, 52, 58?, 59). Orchestra include cel mai frecvent: (flaut), oboi, fagot, corn (2 sau chiar 4), trompetă, (timpani), cvintet de coarde (vl I-II, vla, vcl, cb).

• Structura se stabilește la 4 părți devenite tradiționale. Părțile I, III, IV au tonalitate unică. Partea lentă (II) – tonalitate înrudită

• Introducerea lentă apare sporadic - simfoniile 50, 53, 54, 60

• Reminiscențe concertante - simfoniile 54, 55, 56

Haydn, Simfonia nr. 44 - părțile II și III sunt inversate.

Etapa III, maturizarea genului - simfoniile 61-92    (1776-1789)

Tot mai frecvent apare flautul în orchestrație. Timpanii și trompeta apar f. rar (ex. nr. 82, 87, 90, 92). Compozitorul nu renunță complet la continuo (nr. 87, 88, 90, 91).

Nr. 71, 73, 75, 84, 86, 88, 90, 91, 92 – introducere lentă

Haydn, Simfonia nr. 73, p I

Cele 32 simfonii din această etapă se grupează astfel:

• nrele. 61–81, 1776–1785

• nrele. 82–87 „Simfoniile pariziene”, 1785-1786

Haydn, Simfonia nr. 83

• nrele. 88-92, 1787-1789. Au fost create în aceeași perioadă cu Trilogia finală a lui Mozart (Simfoniile 39, 40, 41)

Haydn, Simfonia nr. 92 „Oxford”

Etapa IV post-mozartiană - simfoniile londoneze 93-104 (1792-1795)

• Consacrarea genului. Londonezele au fost compuse după moartea lui Mozart – după cele 41 de simfonii ale acestuia. Beethoven compune prima sa simfonie în 1800!

• Orchestra: 2 2 0 2 / 2 2 0 0 / tmp / coarde. Clavecin (98), clarinet (99, 100, 101, 103, 104), percuție diversă – trianglu, cinelli, gr. cassa (100)

• În afară de Nr. 95, TOATE londonezele au introducere lentă.

• Toate londonezele au structura clasică a genului, de 4 părți, cu trăsăturile cunoscute.

Haydn, Simfonia nr. 100 „Militara” - în orcherstră apar clarinete, percuție diversă

Etapa I, studiu asupra genului – simfoniile 1–15     (1764-1772) 

Orchestra include aproape constant grupul continuo, reminiscență barocă. (flaut), oboi, corni, (trompete), (timpani), coarde

Numărul părților variază între 3 și 4. De la Simfonia nr. 6 apar cele 4 părți tradiționale.

Mozart, Simfonia nr. 4 - 3 părți (1765)

Etapa II, conturarea stilului componistic propriu – simfoniile 16–34 (1772-1780)

• Renunță la continuo, cam în aceeași perioadă cu Haydn.

• 16-17, 22-24, 26-27, 31, 32, 34 – 3 părți

• 18-21, 25, 28-30, 33,– 4 părți

Mozart, Simfonia nr. 25 - 4 părți

• 31 – prima simfonie cu clarinete (în la) – 2 2 2 2 / 2 2 0 0 / tmp / coarde

Mozart, Simfonia nr. 31 - 3 părți; apar prima dată clarinete în orchestrație

Etapa III, vieneză – simfoniile 35-38 (1782-1786)

numerele 35-36 – 4 părți / 38 – 3 părți

Nr. 35 „Haffner” prima după stabilirea la Viena, în 1782 – 

2 2 2 2 / 2 2 0 0 / tmp / coarde

Nr. 38 „Praga” prima cu introducere lentă - prima audiție absolută a avut loc la Praga, în ianuarie 1787.

Mozart, Simfonia nr. 38 „Praga” - 3 părți; prima simfonie mozartiană cu introducere lentă 

Trilogia finală, 1788

Nr. 39 – 4 părți, cu introd. lentă, fără oboi

Nr. 40 – 4 părți, fără trompete, timpani

Nr. 41 „Jupiter” – 4 părți, fără clarinete

Mozart, Simfonia nr. 39, p.III

Mozart, Simfonia nr. 40

Mozart, Simfonia nr. 41, Jupiter