Definiția DfRem, așa cum este prezentată de Charter și Gray (2008), este „o combinație de procese de proiectare prin care un articol este proiectat pentru a facilita refabricarea”. DfRem nu este doar o parte a metodologiei „Design for X” (DfX), unde X reprezintă unul dintre scopurile metodologiilor, ci încorporează o serie de strategii DfX, cum ar fi proiectare pentru colectarea de bază, proiectare pentru actualizare, proiectare pentru dezasamblare, etc. (Charter și Gray 2008). Sundin (2004) a sugerat că DfRem reprezintă o colecție de multe sarcini sau considerații a căror prioritizare poate varia în funcție de procesul necesar produselor. Tabelul 1 rezumă activitățile de proiectare implicate în metodologia DfRem.
The definition of DfRem, as presented by Charter and Gray (2008), is “a combination of design processes whereby an item is designed to facilitate remanufacture.” DfRem is not only a part of “Design for X” (DfX) mewthodology, where X represents one of the aims of the methodologies, it incorporates a series of DfX strategies, such as design for core collection, design for upgrade, design for disassembly, etc. (Charter and Gray 2008). Sundin (2004) suggested that DfRem stands for a collection of many tasks or considerations which prioritization may vary depending on the process needed of the products. Table 1 summarizes the design activities involved in the DfRem methodology.