Datorită prezenței porozităților în acoperirea dezvoltată prin depunerea prin pulverizare termică, acoperirile sunt adesea sigilate cu materiale organice care pătrund și umplu porii (Walser 2004). Sigilanții pot fi aplicați prin periere, pulverizare și scufundare și ar trebui să aibă o vâscozitate scăzută pentru a pătrunde în stratul de acoperire la o adâncime satisfăcătoare. Etanșantul este apoi întărit, ceea ce creează efectiv o barieră pentru pătrunderea materialelor nedorite. Parametrii de întărire (timp și temperatură) depind de tipul de etanșant utilizat pentru întărire. Datorită aplicării de etanșant, calitatea acoperirii este îmbunătățită datorită (a) rezistenței la coroziune îmbunătățite prin limitarea speciilor corozive (lichide și gaze) de a pătrunde în acoperire și de a ataca substratul, (b) coeziunii interparticule îmbunătățite și (c) inducând hidrofobicitate la suprafață. Tabelul 2 rezumă materialul de etanșare împotriva coroziunii utilizat în etanșarea depunerilor prin pulverizare termică (Walser 2004).