Progresele în tehnologiile de senzori, precum și algoritmii de fuziune și interpretare a datelor deschid calea pentru utilizarea senzorilor inteligenți încorporați în produse pentru a facilita luarea deciziilor eficiente pentru EoL. Însă, există provocări și probleme care pot împiedica utilizarea acestor senzori, așa cum este rezumat în Fig. 6.

După cum s-a discutat în secțiunea „Încorporarea senzorilor inteligenți în produse”, senzorii inteligenți trebuie selectați cu atenție. Transceiver-ul de date ar trebui să respecte protocolul de comunicație, în funcție de faptul dacă datele trebuie transmise prin rețele de comunicații cu fir sau fără fir. Selectarea cipului de memorie trebuie să ia în considerare volumul de date care trebuie stocat între două intervale consecutive de încărcare a datelor. Costul încorporării senzorilor în produse ar trebui să fie justificat din punct de vedere economic (Klausner et al. 1998; Ilgin și Gupta 2010; Parlikad și McFarlane 2010), deoarece este suportat în mod normal de producători, deoarece nu există niciun beneficiu direct oferit utilizatorilor finali. Provocarea constă în designul modular al acestor senzori, astfel încât să poată fi dezasamblați și înlocuiți cu ușurință. Un senzor defect nu ar trebui să afecteze funcționarea și fiabilitatea produselor.

În etapele de distribuție și utilizare a produselor, datele de la senzorii inteligenți încorporați trebuie să fie valorificate de către site-urile de producție sau refabricare. Pentru echipamente sau mașini staționare, de exemplu, mașini CNC, generatoare de energie etc., poate fi adoptată transmisia de date prin cablu. Pentru alte produse, de exemplu, motoarele de automobile, datele pot fi transmise către serverele de la site-urile de producție sau refabricare ori de câte ori produsele sunt aduse înapoi la aceste site-uri cu facilități de transmisie a datelor. Există două moduri de transmitere a datelor, și anume, modul manual și modul automat. Modul manual va avea nevoie ca utilizatorii finali să stabilească conexiunea dintre senzori și server. În acest mod, trebuie stabilite autorizarea adecvată și controlul accesului pentru a proteja datele împotriva vizualizării, modificărilor etc. neautorizate. În plus, asigurarea validității datelor implică costuri (Rostad et al. 2005). În modul automat, transmisia poate fi inițiată ori de câte ori un senzor este detectat și recunoscut de transmițător.

Poate fi necesar ca senzorii să fie dezasamblați și eliminați, de exemplu, un senzor încorporat defect trebuie înlocuit sau o componentă și-a atins sfârșitul duratei de viață. În a doua situație, eliminarea sau reciclarea componentei poate necesita ca senzorul încorporat să fie separat de componentă, deoarece senzorii sunt adesea fabricați din materiale diferite decât cele ale componentei. Acest lucru ar necesita pași specifici de dezasamblare. În plus, eliminarea senzorilor nu ar trebui să încalce nicio reglementare de mediu, ceea ce poate genera costuri suplimentare pentru remanufacturatori/reciclatori.