Refabricarea produselor este considerată una dintre cele mai benefice alternative la sfârşitul duratei de viaţă a produsului (EoL = end-of life) pentru producători, pentru a îndeplini reglementările de mediu din ce în ce mai stricte şi legislaţiile guvernamentale pentru dezvoltarea durabilă a produselor. Prezintă o opțiune mai atractivă din punct de vedere ecologic decât reciclarea materialelor, deoarece păstrează valorile intrinseci ale unui produs, de exemplu, materialul și energia consumată în timpul producției. Diferă de reutilizarea componentelor, deoarece urmărește să readucă un produs folosit într-o stare cu performanțe echivalente sau chiar mai bune decât un produs nou. Incertitudinea în ceea ce privește calitatea, cantitatea și frecvența returnărilor de produse a fost identificată ca una dintre problemele predominante cu care se confruntă producătorii și are un impact semnificativ asupra luării deciziilor pentru refabricarea produselor. Diverse studii de cercetare au abordat această problemă, de exemplu, efectul clasificării calității a returnărilor de produse (Aras et al. 2004; Zikopoulos și Tagaras 2007), stimulentele clienților pentru a promova returnările de bază (Liang et al. 2009), cantitățile optime de achiziție de bază sub incertitudinea calității (Galbreth și Blackburn 2010), etc. În afară de această perspectivă, s-a identificat că prezența incertitudinii în returnările produselor se datorează în principal lipsei de informații asociate cu utilizarea acestor produse (Klausner et al. 1998; Parlikad și McFarlane 2007; Hribernik și colab. 2011). Prin urmare, încorporarea senzorilor inteligenți pentru a culege informații utile despre un produs a primit un interes considerabil de cercetare, prezentând o soluție dezirabilă, astfel încât starea returnărilor să fie urmăribilă și previzibilă. Astfel de informații ar putea fi identitatea produsului, componentele constitutive, durata de viață rămasă, istoricul refabricării etc. La momentul returnării unui produs, toate informațiile pot fi puse la dispoziția producătorilor sau reciclatorilor pentru luarea deciziilor solide de EoL a produsului.

Există două domenii principale de cercetare privind utilizarea senzorilor inteligenți în facilitarea recuperării produselor EoL. Primul domeniu abordează probleme legate de încorporarea senzorilor inteligenți în produse, iar al doilea investighează interpretarea și gestionarea datelor senzorilor și utilizarea acestor date în luarea deciziilor EoL. În acest capitol, secțiunea „Produse încorporate cu senzori” prezintă pe scurt produsele încorporate cu senzori, incluzând piesele esențiale care constituie un senzor inteligent tipic, modelul de informații despre produs esențial pentru gestionarea datelor și exemple de senzori inteligenți care sunt disponibili comercial. Secțiunile „Încorporarea senzorilor inteligenți în produse” și „Reprezentarea, fuziunea și interpretarea datelor senzorilor” revizuiesc cercetările privind dezvoltarea senzorilor inteligenți încorporați în produse din două aspecte și anume, încorporarea senzorilor inteligenți în produse și reprezentarea și interpretarea datelor senzorilor. În secțiunea „Cadru bazat pe datele senzorilor pentru luarea deciziilor privind refabricarea produselor”, este prezentat un cadru conceptual pentru a ilustra utilizarea datelor senzorilor colectate folosind senzori inteligenți pentru a facilita luarea deciziilor privind refabricarea produselor. Secțiunea „Provocări și probleme privind utilizarea senzorilor inteligenți încorporați” rezumă provocările în utilizarea senzorilor inteligenți încorporați pentru a facilita procesele de refabricare și planificarea, urmată de secțiunea „Rezumatul” tendințelor viitoare de cercetare.