Column A.

Original text.

La autonomía de la voluntad es un concepto procedente de la filosofía kantiana que va referido a la capacidad del individuo para dictarse sus propias normas morales. El concepto constituye actualmente un principio básico en el Derecho privado, que parte de la necesidad de que el ordenamiento jurídico capacite a los individuos para establecer relaciones jurídicas acorde a su libre voluntad. Son los propios individuos los que dictan sus propias normas para regular sus relaciones privadas.

De él se desprende que en el actuar de los particulares se podrá realizar todo aquello que no se encuentre expresamente prohibido o que atente contra el orden público, las buenas costumbres y los derechos de terceros.

En este sentido, es también el fundamento del principio espiritualista de la mayoría de los códigos civiles.

Column B.

Machine translation.

Autonomia voinței este un concept din filosofia kantiană care se referă la capacitatea individului de a-și dicta propriile standarde morale. 

Conceptul constituie în prezent un principiu de bază în dreptul privat, care se bazează pe necesitatea ca sistemul juridic să permită persoanelor fizice să stabilească raporturi juridice conform liberului lor arbitru. 

Indivizii înșiși își dictează propriile reguli pentru a-și reglementa relațiile private.

Rezultă că în acțiunile persoanelor fizice se poate realiza orice nu este interzis în mod expres sau care încalcă ordinea publică, bunele obiceiuri și drepturile terților.

În acest sens, este și fundamentul principiului spiritualist al majorității codurilor civile.

Column Z.

Ayord translation.

Autonomia voinței este un concept din filosofia kantiană care se referă la capacitatea individului de a-și dicta propriile standarde morale. 

Conceptul constituie în prezent un principiu de bază în Dreptul privat, care se bazează pe necesitatea ca oranduirea/oranduiala juridica să permită persoanelor fizice să stabilească raporturi juridice conform liberei lor vointe. 

Indivizii înșiși își dictează propriile reguli pentru a-și reglementa relațiile private.

Rezultă că în acțiunile persoanelor fizice se poate realiza orice nu este interzis în mod expres sau care încalcă ordinea publică, bunele obiceiuri și drepturile terților.

În acest sens, este și fundamentul principiului spiritualist al majorității codurilor civile.

Índice

1 Los límites a la autonomía de la voluntad

2 Véase también

3 Referencias

4 Enlaces externos

Index

1 Limitele autonomiei vointei

2 Vezi de asemenea

3 Referințe

4 Legături externe

Index

1 Limitele autonomiei de voință

2 Vezi de asemenea

3 Referințe

4 Legături externe

Los límites a la autonomía de la voluntad

La autonomía de la voluntad es la encargada de establecer sus límites. Muchos de estos límites son creados por las necesidades de las cosas, otras por mera conveniencia de política legal, y constituyen impedimentos a la creación de reglas.1​ En derecho existen dos tipos de normas: las normas dispositivas y las imperativas. En el caso de las primeras, eran normas que sirven para suplir la autonomía de la voluntad en aquellos sitios en dónde la autonomía de la voluntad no haya establecido algo expresamente (por ejemplo, el caso de sucesión intestada). La norma imperativa (impositiva), sin embargo, actúa en todo caso, como norma de obligado cumplimiento. Es un límite a la autonomía de la voluntad (por ejemplo, las legítimas).

En el Derecho público se pueden encontrar muchas más normas imperativas (sobre todo en el ámbito sancionador), siendo éstas más escasas en Derecho privado. Se trata de aquellos casos en los que el Estado debe regular una forma de comportamiento que sea igual para todos. Es importante ver como juega el papel de la autonomía de la voluntad en el Derecho comercial como el derecho a la rescisión de un contrato con base en el desacuerdo con el objeto.

Limitele autonomiei vointei

Autonomia voinței este responsabilă de stabilirea limitelor acesteia. Multe dintre aceste limite sunt create de nevoile lucrurilor, altele de simpla comoditate a politicii juridice și constituie impedimente în calea creării regulilor.​ În drept, există două tipuri de norme: norme dispozitive și norme imperative. În cazul primelor, au fost reguli care servesc la completarea autonomiei testamentului în acele locuri în care autonomia testamentului nu a stabilit în mod expres ceva (de exemplu, cazul succesiunii abtestate). 

Norma imperativă (fiscală) acționează însă în orice caz ca normă obligatorie. 

Este o limită a autonomiei voinței (de exemplu, a celor legitime).

În dreptul public găsești mult mai multe norme obligatorii (în special în domeniul sancțiunilor), acestea fiind mai rare în dreptul privat. 

Sunt cazuri în care Statul trebuie să reglementeze o formă de comportament la fel pentru toată lumea. 

Este important de văzut cum joacă rolul autonomiei de voință în dreptul comercial ca drept de a rezilia un contract pe baza dezacordului cu obiectul.

Limitele autonomiei de voință

Autonomia de voință este responsabilă de a-și stabili limitele. Multe dintre aceste limite sunt create de nevoile lucrurilor, altele de simpla conveniență a politicii juridice și constituie impedimente în calea creării de reguli.​ În cadrul Dreptului, există două tipuri de norme: norme dispozitive și norme imperative. În cazul primelor, vorbim de norme care servesc la completarea autonomiei de voință în acele cazuri în care autonomia de voință nu a stabilit ceva expres (de exemplu, cazul succesiunii abtestate). 

Norma imperativă (impozitivă) acționează însă în orice caz ca normă de obligatorie indeplinire. 

Există o limită a autonomiei de voință (de exemplu, a legitimelor).

În cadrul Dreptului public se pot găsi mult mai multe norme obligatorii (în special în cadrul domeniului sancționator), acestea fiind mai rare în cadrul Dreptului privat. 

Se tratează de cazuri în care Statul trebuie să reglementeze o formă de comportament care trebuie să fie la fel pentru toată lumea. 

Este important de văzut cum joacă rolul autonomiei de voință în cadrul Dreptul comercial ca drept de a rezilia un contract in baza dezacordului cu obiectul.

Véase también

•  Portal:Derecho. Contenido relacionado con Derecho.

• Libertad de contratación

• Pacta sunt servanda

Vezi si

• Portal: Drept. Conținut legat de Drept.

• Libertatea contractului

• Pacta sunt servanda

Vezi si

• Portal: Drept. Conținut relationat cu materia de Drept.

• Libertatea de contractare

• Pacta sunt servanda